Iniţiativa numită "Mari români", un vot interactiv care se vrea o exprimare a conştiinţei cetăţeneşti mi se pare o chestiune supărătoare, cu nuanţe de blasfemie, o uzurpare tendenţioasă, iresponsabilă şi răutăcioasă de mari valori ale naţiunii române. Dar, prin introspecţia propriei obsesii, această chestiune induce şi un aspect benefic: este cel mai bun test că cetăţenii nu ştiu să voteze. Probabil, dacă toţi cetăţenii ar fi votat, fiecare o singură dată, pentru acest top, ar fi ieşit un clasament la fel de subiectiv şi nefiresc precum cele pe care le-am văzut până acum. Înainte de a trece la prezentarea propriu-zisă a topului, se impun unele precizări. Ei bine, se vede că propaganda, dezinformarea şi cenzura au lăsat de-a lungul timpului urme adânci în conştiinţa românilor. Nici nu e de mirare, când regimul totalitar comunist şi vraiştea culturală, plină de subiectivism de după 1989 au lucrat atât de bine. Şi când, mai ales după 1989, folclorul muzical şi epic au luat locul istoriei. Ca şi promovarea discriminatorie a unor personalităţi în defavoarea altora, înălţarea unor postamente subiective, adică "înclinate", care nu e de mirare că se dărâmă atât de repede. Spuneam altădată că istoria şi adevărul se scriu cu un condei neînclinat şi că de aceea se scriu atât de greu. E foarte uşor să votezi din spatele anonimatului, după cum "E uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune". Şi mai ales când poţi vota de mai multe ori o personalitate (cu sau fără ghilimele). Cum ar trebui să votăm pentru topul "Mari români"? Nu poţi vota un asemenea top decât dacă ai o cultură generală foarte vastă, din toate domeniile ştiinţei, culturii şi istoriei. Apoi, trebuie judecat totul foarte obiectiv, nu prin prisma sentimentelor, ci a unei gândiri logice. Logica e matematica gândirii, iar matematica nu dă greş niciodată. Îi mai auzi pe unii spunând: toţi sunt la fel de mari, toţi au meritele lor în egală măsură. Nu vi se pare că această expresie e de-a dreptul marxistă? Pentru că unii au avut merite mai mari, iar alţii, cu mult mai mici. Şi nu neapărat acest top trebuie să includă personalităţi din toate domeniile. Să le intre bine la cap subiectivilor şi neştiutorilor! Când votăm un top "Mari români" nu spunem "Mari biciclişti" sau "Mari gimnaşti" sau "Mari poeţi". Nu toate domeniile au o valoare la fel de importantă. Nu toţi suntem egali, raportat la ceea ce facem. Avram Iancu e după Horea, iar Mihai Eminescu e după Ciprian Porumbescu. Dar la Horea şi la Ciprian Porumbescu nu se mai referă aproape nimeni în ultimii 17 ani. Ultimul, prin boala contactată în temniţele austro-ungare, care i-a provocat moartea, se poate spune că e şi el un martir al cauzei româneşti. Unde mai punem că Matei Basarab a construit 100 de biserici în 22 de ani, mai multe ca Ştefan Muşat în 47, dar a fost şi un om foarte evlavios, moral, care a păstrat pacea timp de 22 de ani. Am uitat de Anghel Rugină, de Silviu Dragomir şi Brutus Coste? Şi de atâţia alţii? Referitor la oamenii de stat, unii eroi sau martiri, prezenţi în top, am analizat atent faptele, din punct de vedere istoric. Au fost şi unele personalităţi epopeice care, pe lângă meritele lor, au săvârşit fapte foarte grave împotriva românilor ortodocşi sau a ţărilor române, creştin-ortodoxe şi nu cred că ei trebuie să fie prezenţi într-un altfel de clasament. Oamenii subiectivi vor găsi "mari absenţi" în topul pe care l-am realizat aici: Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Carol I, regele Ferdinand, generalul Averescu (a fost făcut mareşal în 1930, când nu mai era cadru militar activ). Despre meritele lui Ştefan cel Mare s-a vorbit mult. Sunt esenţiale pentru istoria Moldovei. S-a spus mai puţin despre faptele sale abominabile: atacarea în scop de jaf a Ţării Româneşti şi Ardealului (ţările vecine româneşti, ortodoxe), provocarea unor războaie, în urma acestor expediţii (războaie pe care le-a câştigat), omorârea a aproximativ 2.000 de militari români ortodocşi în prizonierat, oastea lui Radu cel Frumos, a cărui carieră şi familie au fost distruse intenţionat de acelaşi domnitor. (Mulţi au auzit, dar nu au citit niciodată cronica obiectivă a lui Grigore Ureche. Să facă bine să o citească! Şi să mai lase deoparte folclorul şi legendele!!!) În fine, periclitarea echilibrului politico-statal al Ţării Româneşti. Acest stat era vecin direct cu Imperiul Otoman. La o adică, rezistenţa antiotomană era suportată în primul rând (doar) de Ţara Românească, apoi de Moldova. În eventualitatea unui conflict, prima ţară invadată/atacată era Ţara Românească. Aceasta a avut rolul cel mai important în apărarea creştinătăţii. Nu putem vorbi de meritele tuturor, în mod egal. Au existat, desigur, şi merite colaterale. Dar am inclus în top doi voievozi de mult uitaţi: Matei Basarab şi Alexandru cel Bun. Cel din urmă a adus pentru prima oară Moldova la adevăratele frontiere. Şi a stăpânit şi el Pocuţia. Un om paşnic şi evlavios. Vlad Ţepeş… Un luptător cruciat foarte curajos. Cineva se întreba: "Dacă pe hoţi îi trăgea într-o ţeapă, la criminali ce le făcea, îi trăgea în două ţepe?" Hoţia reprezintă doar un aspect al infracţionalităţii. Ţepeş (nu sunt de acord cu porecla Dracula) a plecat în Ardeal, în Ţara Făgăraşului pe care o stăpânea şi a distrus zeci de sate româneşti, nimicind zeci, sute, dacă nu chiar mii de români. Ce exemplu negativ pentru românii oprimaţi din Ardealul aflat sub dominaţie maghiară! De Carol I, domnitor reformist şi voievodul Independenţei româneşti se leagă masacrul de la 1907. Nu comuniştii, ci presa vremii vehicula un număr cuprins între 7.000 şi 11.000 de victime. Dar în mare parte aceste victime cine erau? Români ortodocşi, veteranii războiului de Independenţă din 1877-1878, minţiţi că dacă luptă vor primi pământ, şi urmaşii eroilor de atunci. O pată neagră pentru unele instituţii, însărcinate cu represiunea. Ionel I.C. Brătianu, un om de stat inegalabil, a fost implicat în asasinarea a peste 100 de tineri muncitori tipografi în Piaţa Teatrului Naţional din Bucureşti, în decembrie 1918, oameni care cereau, cu mâinile goale, abolirea cenzurii, pâine şi condiţii optime de muncă. Să nu-i uităm niciodată. Ei nu au mai avut timp niciodată să se bucure de Marea Unire. Unii poate luptaseră pentru ea chiar pe front. Nu mai vorbim de zecile de răniţi. Iar Regele Ferdinand a fost şi el implicat în aceeaşi represiune. A condus destul de bine campania militară din 1916-1918, dar a fost înfrânt pe alocuri de orgoliul maladiv, periculos, al generalului Averescu. Unele greşeli ale acestui orgoliu au costat armata română foarte multe vieţi. Ne amintim de dezastrul de la Flămânda. În schimb, Regina Maria a făcut pentru cauza Unirii mai mult decât toţi oamenii de stat la un loc, ea a salvat Unirea, care, la un moment dat, “atârna de un fir de aţă”. Se află între primii oameni din top. Viaţa ei personală nu ne priveşte. Greşelile politice ale academicianului D. Cantemir au costat foarte mult Moldova. Iar greşelile lui Titulescu aveau să coste foarte mult România. S-a vorbit mult despre unii sportivi sau artişti originari de pe teritorii româneşti, plecaţi de foarte tineri în America, unde s-au remarcat şi unde nu ştiu cât de mult au mai spus ei public că sunt români. Oricum, nu au mai reprezentat culorile naţionale ale României. Dintre aceştia, Edward G. Robinson a fost chiar etnic român, s-a născut la Bucureşti în 1893, iar la zece ani, cu marele val de emigranţi, a plecat cu părinţii săi în America. Dacă s-a vorbit mult despre etnicul şvab Johnny Weissmuller, sportiv şi actor de maxim succes, m-am gândit că un loc mai de frunte ar trebui să-l ocupe bihoreanul, etnic maghiar, Bela Bartok, membru al Academiei Române. De ce? Pentru că a scris o operă vastă prin care a evidenţiat entitatea culturală proprie a românilor din Ardeal. Şi a editat-o la Bucureşti, cu câţiva ani anterior Marii Uniri. Pentru cei care nu ştiu, opera lui C. Brăiloiu se raportează la cea a lui Bartok, în mod substanţial. Nu invers. Topul începe, cum e firesc, cu Constantin Brâncoveanu. Arătam acum aproape doi ani în "Antiteza sfinţilor" de ce este cel mai mare român şi primul dintre sfinţii noştri români. Un alt sfânt mucenic este Horea, care a luptat, printre altele, pentru credinţa creştin-ortodoxă. De ce să nu fie sanctificat Horea? Pentru că a fost mason? Dar dacă, mâine, de exemplu, vom afla că şi Brâncoveanu a fost mason, ce vom face? Îi vom anula titlul de sfânt?! La modul general, compozitorul mai presus de poet, cântăreţul mai presus de recitator. Pentru cei care nu ştiu, a compune o melodie este cu foarte mult mai greu decât a compune versuri. Şi muzica este cel mai mare ambasador al României în străinătate. Arta, cultura, nu egalitar, la modul general, ci primând de departe muzica. Abia mult, mult mai încolo vorbim de sport, aici, iarăşi, primând sportul individual, înaintea celui pe echipe. Ne-am referit aici la gimnastică, exemplu suprem; avem mai mulţi campioni olimpici şi mondiali decât cei din gimnastică, desigur. Gheorghe Zamfir este cel mai mare ambasador itinerant al nostru. Peste 100 de discuri de aur şi de platină, săli mereu arhipline şi al treilea (la un moment dat, primul), în topul vânzărilor muzicale mondiale. Să-l respectăm pe marele Zamfir. El a cucerit miliarde de inimi prin forţa cântecului. Unii, care vor să îi calce pe urme se întreabă cum de a avut atâta succes. Pentru că nu era vorba doar de un talent interpretativ, genial, ci şi de alte calităţi artistice ale marelui patriot român. Un geniu polivalent, inegalabil. Noi am avut campioni mondiali în folclorul muzical. Medalia de aur pentru România! S-a întâmplat la Festivalul Mondial de la Moscova, în 1957, atunci când tancurile sovietice erau încă la noi în ţară. Dar am câştigat "la ei acasă", datorită lui Ion Cristoreanu şi Angela Moldovan, alături de orchestra condusă de Ionel Budişteanu-cel care a "cucerit" America, în anii 60 cu Orchestra Naţională Radio. Am să dedic acest top artistului român, cântăreţ şi actor, celui care a cucerit oamenii, ţările, prin talent, dragoste şi farmec, nu prin sabie şi frică. Ei nu au tras în români la 1907, nici în 1929 şi nici în 1933, ei i-au făcut fericiţi pe români şi au făcut adevărata imagine, cea mai prolifică imagine a noastră pe plan internaţional. Nu pot fi contrazis, pentru că cel mai mare sculptor român nu a adus o mai bună imagine României şi nici pe departe mai multă fericire în inimile oamenilor decât cel mai popular muzician sau actor român. Subiectivii şi necunoscătorii istoriei, posesorii de incultură generală vor crede că i-am inclus în top pe Alecsandri şi Bolintineanu pentru poeziile pe care le-au scris, pe Anton Pann, pentru că era naist, pe Miron Costin, pentru cronica pe care a scris-o şi de unde să ştie ei că Raoul Şorban şi George Sbârcea au fost şi deţinuţi politici. Am enumerat 100 de mari români, cât am înţeles că ar trebui să fie într-un asemenea clasament. Ei nu sunt însă singurii, sunt mult mai mulţi. Sper ca acest top să fie un indicator bun pentru "finala" din 21 octombrie a. c. Nu de alta, dar câtă vreme sunt singurul care am curajul să semnez un asemenea clasament, restul topurilor le pot numi… "folclorice". A fi obiectiv este mai presus de sentimente şi de exaltarea conştiinţelor. Dar iată topul: Constantin Brâncoveanu Horea Cloşca Gheorghe Doja Al. I. Cuza Mihai Viteazu Miron Costin Antim Ivireanul Grigore Ghica al III-lea Matei Basarab Tudor Vladimirescu Ioan Armeanul Mircea Cel Bătrân Alexandru cel Bun Avram Iancu Nicolae Bălcescu Ciprian Porumbescu Regina Maria Andrei Şaguna Nicolae Paulescu Mihai Eminescu Ana Aslan Aurel Vlaicu Henry Coandă Lucian Blaga Iancu de Hunedoara Gheorghe Zamfir Vasile Alecsandri Anton Pan Nicolae Iorga Raoul Şorban Vasile Pârvan George Enescu Anghel Rugină Grigoraş Dinicu Dimitrie Bolintineanu George Sbârcea Sofia Ionescu George Emil Palade Gogu Constantinescu Brutus Coste Silviu Dragomir C. C. Giurescu Nadia Comăneci Mircea Eliade Dumitru Prunariu Victor Babeş Emil Racoviţă Bela Bartok Grigore Moisil Harry Brauner Fănică Luca Nicolae Steinhardt Petre Ţuţea Ioana Radu Toma Caragiu Amza Pellea Gică Petrescu Eugen Barbu Maria Lătăreţu Maria Tănase George Vraca Sergiu Nicolaescu Lucian Pintilie Liviu Ciulei Constantin Brâncuşi Ion Voicu Nicolae Grigorescu Dan Spătaru Aurelian Andreescu Constantin Brăiloiu Dimitrie Gusti I. L. Caragiale Grigore Vasiliu-Birlic Dinu Lipatti Haricleea Darclee Dem Rădulescu Gheorghe Dinică Puiu Călinescu Tudor Vornicu Aristide Buhoiu Florin Piersic Nicolae Tonitza Badea Cârţan Ion Cristoreanu Ludovic Spiess Benone Sinulescu Ion Dolănescu Ilie Năstase Ivan Patzaichin C. Virgil-Gheorghiu Alexandru Giugaru Lucia Sturza-Bulandra Marin Preda Mihai Brediceanu Iosif Constantin Drăgan Ionel Fernic Nicolae Baciu Johnny Weissmuller 100. Edward G. Robinson