Ieri, în Piaţa de vechituri Obor, pe bucăţile de nailon aşezate prin noroaie, sute de orădeni îşi vindeau pe un leu ultimele lucruri adunate de-a lungul vieţii, pentru a putea supravieţui; de cealaltă parte, o lume pestriţă cotrobăia printre mormanele de îmbrăcăminte, obiecte vechi şi alte nimicuri. Nivelul tot mai scăzut de trai al multora dintre orădeni i-a determinat pe aceştia să evite magazinele, chiar şi pe cele cu preţuri reduse din cartiere sau cu produse second-hand, alegând un nou loc în care să-şi facă cumpărăturile. Ieri, mii de oameni au trecut pragul Pieţei de vechituri Obor în căutarea unor chilipiruri. Pe o parte, pe bucăţile de nailon aşezate prin noroaie, sute de orădeni îşi vindeau pe un leu ultimele lucruri adunate de-a lungul vieţii, pentru a putea supravieţui, iar de cealaltă parte, o lume pestriţă cotrobăia printre mormanele de îmbrăcăminte, obiecte vechi şi alte nimicuri.

Spectacolul oferit de Piaţa de vechituri de la marginea oraşului aminteşte de romanele din perioada interbelică în care era ilustrată decadenţa unor familii vechi. Sărăcia românului se "întindea" pe sute de metri pătraţi, pornind de la intersecţia străzii Traian Blajovici cu Vlădeasa. În faţa căminului Cominca, cu sute de metri înainte de intrarea în Piaţa de vechituri, câteva femei în etate îşi întinseseră pe o bară ce mai aveau pe acasă: nişte perdele vechi, o vestă tricotată de copil, o umbrelă ruptă, nişte reviste vechi cu programe TV, totul la 1 leu. "Avem nevoie de bani. Familia mea mi le-a procurat şi eu vin să le vând. Nu am vândut azi nimic. Totul e la un leu bucata", ne-a declarat o primă comerciantă. Zeci de paşi mai încolo, agăţate de o poartă, pe un umeraş stăteau mai multe pulovere de bărbaţi care nu costau mai mult de 5 lei. Pe jos, femeia care spunea că locuieşte în Ioşia, avea întinse nişte ştergare cusute de ea acasă, la maşina de cusut. "Am o pensie de 400 de lei. Ştergarele nu sunt mai mult de un leu bucata, însă nimeni nu le cumpără", ne-a spus Miheş Floare.
Până să ajungem să intrăm pe poarta pieţei, ne-a mai întâmpinat o doamnă cu două găini de casă, perechea costa nu mai mult de 45-50 de lei. Până să ajungem să pătrundem la Bazar am mai avut de trecut un obstacol: noroiul din zona Pârâului Peţa, acolo unde se amenajează un nou pod rutier. Contrast puternic între marfa de la primele tarabe şi cele aflate în celălalt capăt, cu cât ne adânceam mai mult în Bazar, calitatea mărfii expuse scădea. Astfel, la intrare am fost întâmpinaţi de un blănar care avea expuse zeci de căciuli. Una de nurcă pentru femei costa 250 de lei, una de nutrie, 150 de lei, iar o căciulă de bărbaţi de astrahan, 130 lei. De vânzare mai era şi un guler de vulpe argintie, care costa 180 lei. Alături, o altă tarabă, cu articole din piele: curele - 25 lei, toc pistol - 50 lei, toc pentru telefon - 25 de lei. Odată ce te adânceai în bazar, oferta era tot mai variată: de la obiecte vechi de decor, tablouri, set de tacâmuri suflate cu argint, la cărţi, reviste, mobilă, parfumuri, încălţăminte, electronice, articole de feronerie etc. O râşniţă veche de cafea costa 50 de lei, o tigaie pentru prăjit cafea şi seminţe din alamă se vindea la 25 de lei, iar mojarul pentru piper costa până la 50 de lei. Un set de tacâmuri suflat cu argint vechi de 30-40 de ani costa 170 de lei. O lume pestriţă se învârtea printre marfa expusă pe nailon printre noroaie, încercând să negocieze cu comercianţii pentru a obţine un preţ mai bun. Mesele din Bazar erau ticsite cu mormane de îmbrăcăminte, pentru toate vârstele, sexele şi anotimpurile.

"Taxele sunt atât de mari că nu le acoperim din vânzarea produselor. Taxa de intrare e 20 de lei, iar pentru închirierea rândului de mese plătim 250 de lei. Am adus aici 200-300 kg de marfă. Vindem la cinci lei bucata", ne-a declarat unul dintre comercianţi. Atmosfera era întreţinută de o muzică de petrece dată la maximum, iar mirosul de cârnaţi prăjiţi acoperea întreaga piaţă.