Urmare apariţiei în cotidianul "Crişana" din data de 18 noiembrie 2006 a unui articol intitulat "Indiferenţa vinovată a autorităţilor", semnat de domnul prof. univ. dr. Gavril Cornuţiu, am primit la redacţie din partea ambasadorului România în Franţa, domnul Sabin Pop, o scrisoare pe care o publicăm în virtutea dreptului la replică. Stimate domnule profesor, Mărturisesc că am parcurs cu interes, dar şi cu oarecare uimire rândurile scrise de dumneavoastră în cotidianul "Crişana", din data de 18 noiembrie 2006, intitulat "Indiferenţa vinovată a autorităţilor". Faceţi referire în acest articol la atelierul "Brâncuşi" din cadrul Centrului de artă modernă parizian "Georges Pompidou", la aşa-zisă meschinărie a spaţiului de expunere, la pauperitatea materialelor documentare, perpetuarea acestei situaţii fiind datorată, în opinia dumneavoastră, reprezentanţilor statului român aflaţi în misiune în Franţa. Este opinia dumneavostră personală şi o respect ca atare. Aţi publicat-o într-un ziar regional şi aţi transmis-o către mii de cititori. Permiteţi-mi însă să prezint, în acest context, punctul meu de vedere, ca reprezentant al României în Franţa şi ca vizitator al atelierului Brâncuşi acum câteva zile! Mă întreb, oare ce o fi determinat schimbarea totală a acestui spaţiu între momentul vizitei dumneavostră şi al meu - pe care îl apreciez destul de scurt. Dumneavostră aţi găsit doar două monografii cu preţuri exprimate în franci francezi, eu am găsit la Librăria Flammarion din incinta Centrului, câteva volume (şi dau ca exemplu "Constantin Brâncuşi, l oeuvre roumaine (Operele din România)" - 2004, 35 euro; "Brâncuşi" de Pierre Cabanne, ed. Vila, 19 euro, în limba engleză; "Brâncuşi" de Eric Shanes din colecţia Modern Masters, 23,50 euro. Evident, pot fi comandate la faţa locului, orice alte volume. Şi exemplele pot continua cu cel puţin 7 ilustrate cu opere ale sculptorului la preţul de 1 euro bucata, pentru a fi accesibile tuturor vizitatorilor. Domnule profesor, Să fie oare "turma de culturalnici fripturişti care ronţăie seminţe pe străzile Parisului" după cum desemnaţi dumneavoastră reprezentanţii României în capitala Franţei, brusc sesizaţi de starea atelierului descris de dumneavoastră şi să acţioneze în consecinţă în doar câteva zile? Sau să nu fi fost, de fapt, niciodată cazul unei situaţii atât de dramatice, precum apare în articolul dumneavostră? Afirmaţi în rândurile dumneavostră, pe un ton foarte grav, că "la Paris au mai rămas ruinele amintirii lui Brâncuşi". Oare sunteţi la curent cu faptul că Ambasada României va marca cum se cuvine 50 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Brâncuşi, în strânsă colaborare cu Ministerul Culturii şi Comunicaţiei din Franţa şi cu Primăria Parisului pe întreg anul 2007? Punctul central al manifestărilor va fi un concurs de sculptură şi de arte vizuale dedicat studenţilor de la arte din universităţi din statele europene, intitulat "Omagiu lui Brâncuşi". Vor fi organizate expoziţii, colocvii, conferinţe. Pentru ca moştenirea lui Brâncuşi azi, în lume, şi, în primul rând în Europa, nu stă, în opinia mea, neaparat în numărul de metri pătraţi dedicat atelierului său (deşi, şi aceasta nu este, aşa cum afirmaţi dumneavostră "o magazie în care stau îngrămădite o mulţime de lucruri", o asemenea situaţie nefiind standardele generale ale oricărei galerii de artă din Franţa). Moştenirea lui Brâncuşi este păstrată, în opinia mea, în creaţiile tinerilor de azi din întreaga lume care găsesc în românul Constantin Brâncuşi inspiraţia. Pentru ca azi, promovarea culturii române nu stă în ancorarea în tradiţiile noastre în numele unui patriotism greşit înţeles, ci în ancorarea acestora în rândul valorilor universal recunoscute. Domnule profesor, Mi-ar face plăcere să vă întâlnesc cu ocazia uneia dintre viitoarele dumneavostră deplasări la Paris. Poate vom avea prilejul de a schimba unele impresii despre prezenţa românească în Franţa şi rolul autorităţilor în acest proces. Până atunci, vă rog să primiţi expresia deplinei mele consideraţii. Sabin POP, Ambasadorul României în Franţa Nota autorului: Stimate domnule Ambasador, Consider că sunt necesare următoarele precizări: 1. Citind cele două texte, al dumneavostră şi al meu, un om neutru ar ajunge la concluzia că unul din doi ocoleşte adevărul. 2. Personal, eu nu am nicio tangenţă cu nicio structură a ministerului de Externe, sau a ministerului Culturii. Nu cunosc pe nimeni din Ambasada română din Paris. Nu am prieteni şi nu am duşmani care să aibă asemenea cunoştinţe interesate. Aşadar înafara "durerii de român" eu nu am nici un interes de a deforma realitatea celor văzute şi celor trăite. Dumneavoastră sunteţi conducătorul instituţiei vizate, şeful celor pe care i-am făcut răspunzători. Eu sunt dezinteresat, iar dumneavoastră direct interesat. 3. Dacă în privinţa monografiilor Brâncuşi, între septembrie, când am constata eu lipsa lor şi decembrie, când dumneavostră aţi constatat prezenţa lor la librăria Flamarion, s-a schimbat ceva în bine, atunci mă bucur. Dar, din cele redactate de dumneavostră, nici acum nu se găseşte ceva de cumpărat la faţa locului, ori un vizitator nu iese dintr-un muzeu ca să întrebe "oare unde m-aş putea duce să cumpăr o monografie?" 4. Aşa cum funcţionează acum Atelierul Brâncuşi este scos dintr-un circuit firesc. Ar fi cu totul altceva prezenţa lui într-o piramidă de sticlă în holul unui muzeu ca d Orsay sau în alt loc pe unde se fac cozi de ore întregi. Aşa pe-aici trece uneori câte un român nostalgic. Locaţia actuală a atelierului îl scoate din circuit. 5 Sunt încântat de stilul elegant şi de modul cum le luaţi apărarea subalternilor. Personal sunt sătul atât de minciuni comuniste cât şi de cele postcomuniste, de aceea prefer să fiu franc, să spun lucrurilor pe nume, adică în pielea goală fără păduchii de sub scrobeală şi dantelării. 6. Ar fi multe de spus în legătură cu atelierele Brâncuşi, dar dacă textul meu a stârnit un minim ecou şi o minimă reacţie, consider că mi-am făcut datoria civică. Cu deosebite consideraţii vă doresc mult succes în dificila artă şi ştiinţă a diplomaţiei. Prof. univ. Dr. G. Cornuţiu