Despre acest adevăr redat nouă de Tudor Arghezi, ne-am convins, ieri, parcurgând întâmplările, monumentele realizate de elevii a şase şcoli orădene: Liceul cu Program Sportiv "Bihorul", Colegiul Tehnic "C-tin Brâncuşi", Şcoala cu clasele I-VIII "Oltea Doamna", Grupul Şcolar "Vasile Voiculescu", Liceul de Artă şi Liceul Pedagogic "Iosif Vulcan" întru cinstirea poetului nostru naţional, de ziua sa de naştere. Am avut parte de secvenţe memorabile, gândite şi puse în scenă de ei, cu sprijinul unor dascăli sufletişti, devotaţi profesiei. Poezia aparţine sufletului secret al limbii Sportivii orădeni au demonstrat, ieri, prin momentul artistic dedicat Poetului faptul că sunt nişte campioni şi în plan artistic. Pentru ei muntele începe de jur împrejur şi n-are poteci necunoscute. Ei au escaladat cu succes Everestul eminescian, pornind de la basmul lui Geo Bogza, arătând cum l-au primit românii în dar pe Eminescu. În versurile şi cântecele prezentate, am redescoperit durerea de dragoste a Poetului, natura eminesciană, dar şi poezia sa filozofică. Piesa de teatru ne-a facilitat o reîntâlnire fericită cu bunii săi prieteni: Creangă, Slavici, Caragiale. Medalionul gimnaziştilor şi liceenilor sportivi ne-a suprins în mod plăcut. "De avem sau nu dreptate/ Eminescu să ne judece"! "Visul lui începe cînd dragostea s-a isprăvit" Artiştii brâncuşieni ne-au introdus într-o atmosferă de basm, într-un cadru romantic, cu lună, luceferi şi stele, iar recitatorii păreau mai degrabă nişte îngeri, cuprinşi de vraja "Sfîntului preacurat al ghiersului românesc". În viziunea regizorului, totul este un vis al lui Eminescu (Pallo Izabela). Pe "Domnul cel de pasăre măiastră/ Domnul cel de nemurirea noastră" îl descoperim în momentele sale cele mai fericite, alături de Veronica Micle (Mirabela Cosma). Dragostea lui e senzuală, "e o dragoste de păsări albe, care străbat eternitatea şi se întâlnesc din zbor în dreptul unei stele". Ea e momentană şi totală, epuizându-se în întregime. Sala e un mormânt, din care răzbat glasurile angelice a doi geniali rapsozi, Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Plânsul lor dumnezeiesc îţi dau fiori de moarte. Artiştii brâncuşieni (din X A, XI C şi F) ne-au convins de faptul că "Mereu Eminescu" (genericul ales de ei) este tot ceea ce-şi poate dori un îndrăgostit de Eminescu. Mici de vârstă, mari de patimi La Şcoala "Oltea Doamna", eseurile (Portret eminescian, Eminescu- omul şi poetul, Mari prieteni) s-au completat armonic cu recitări sensibile, ca într-un zbor "Peste vîrfuri", spre "Stele-n cer", în acompaniament de "Somnoroase păsărele", zgribulite "Pe lângă plopii fără soţ". Tabla cea neagră devenise suportul fericit al celor ce s-au îndeletnicit cu realizarea unor "poezii" ilustrate. Mici de vârstă, dar mari de patimi mai sunt gimnaziştii de la "Oltea Doamna"! Luceafărul - "o capodoperă de amărăciune glacială" "Decepţia îi dă lui Eminescu înălţimea care-i lipseşte din dragoste lumina târzie şi dureroasă, rămasă ca o chiciură pe plopii lui, după ce dragostea s-a stins, compensează deficienţa". Locul de încolţire e dezamăgirea. Accentele sunt profunde. "Dezamăgirea a dat limbii româneşti o capodoperă de amărăciune glacială, care se cheamă Luceafărul". În cetatea "sanitarilor" (de la "Vasile Voiculescu") s-au citit eseuri minunate, pe muzică şi tot pe aceleaşi acorduri a fost tratată tema iubirii. Cât de mult şi-ar dori oricare fată, nu-i aşa, ca al său prinţişor să-i declare, precum Eminescu: "Cu zîmbetul tău dulce tu mîngîi ochii mei/ Femeie între stele şi stea între femei". De reuşita acţiunii "sanitarilor" se fac "vinovate" fetele din X B şi Pentek Gloria. Sonetele eminesciene au răsunat "acasă" la Iosif Vulcan Recitatori şi solişti, cu toţii artişti, elevi ai Liceului de Artă, şi-au dat întâlnire cu Domnul Eminescu, "acasă" la Iosif Vulcan, la Muzeul "Iosif Vulcan" din Oradea. Sărbătoarea de suflet a artiştilor a fost structurată în trei secvenţe. Dintru început au fost scoase la lumină poeziile eminesciene găzduite în paginile revistei "Familia". Sonetele şi-au găsit loc în înfiriparea Visului romantic. Iar multe alte nestemate poetice eminesciene fost-au trecute Sub steaua eternităţii. La realizarea întâmplării de muzică şi poezie s-au aliniat interpreţii vocali: Vlad Crosman, Fodre Attila, Georgiana Jecu, Raluca Negruţ şi Corina Paşcalău. Cu mult drag şi dor de Eminescu Ce mult şi-ar mai fi dorit Mariana Şipoş, elevă în clasa a IX-a C de la Liceul Pedagogic "Iosif Vulcan" să recite "Luceafărul", ieri, de ziua lui Eminescu, la regalul pedagogiştilor, dar nu a solicitat-o nimeni. Nu e un reproş, ci o dorinţă fierbinte pornită din inimă. Au făcut-o, însă, alţii (elevi din VI şi VII C, X F, XI A, B, E şi F). Mulţi şi talentaţi într-un program artistic elevat. Am asistat la o evocare ca-n filme, o piesă de teatru în premieră "Amor pierdut, viaţa pierdută: Emmi", dramatizare - Scrisoarea III, montaj literar muzical... Şi dacă toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus: EMINESCU.