În seara de 21 septembrie, am participat, în sala mică a Primăriei Oradea la o activitate de excepție cu ocazia Zilei Păcii. A fost o încântare să fie alături, într-un gând și o simțire, atâția intelectuali și artisti de elită din Oradea.

Un grup de bărbați, sub îndrumarea domnului Ioan Fluieraș (un nume predestinat!) ne-a încântat auzul. Nu știu dacă am mai fost vreodată atât de cuprinsă de emoție, cum am fost de data aceasta ascultându-i. Aș fi vrut să nu se mai oprească, întreaga audiență a fost cuprinsă de vrajă. După acest moment, am fost martorii unei incursiuni în istoria lumii, oferită cu generozitate de către domnul col. r. dr. Constantin Mosincat, autor a peste 30 de volume de scrieri istorice. S-a insistat pe unele etape în configurația păcii în Europa.

A fost prezentată poziția României în momentele istorice europene, în special vorbind despre cele două războaie mondiale. De asemenea, s-a vorbit despre respectarea tratatelor de pace, despre Trianon - subliniindu-se că nu era necesară aprobarea altor puteri. De fiecare dată, însă, interesele economice ale marilor puteri au primat. S-a mai vorbit despre Războiul Rece, despre războaiele din Afganistan sau din alte părți ale lumii. Întrebarea firească, dar cutremurătoare: „Încotro se îndreaptă omenirea?”, a rămas suspendată în temerile noastre.

Doamna comisar șef Ioana Indrieș a făcut trecerea de la problemele păcii în lume la cele ale necesității păcii familiale.

„Trăim cu speranța că vom depăși aceste vremuri... Să nu uităm, însă, că violența domestică, la fiecare oră, afectează doi copii, iar în urma unei astfel de atitudini, în fiecare oră, o femeie moare.

Prof. univ. emerit Vasile Marcu a avut ca punct de plecare pacea interioară a fiecăruia dintre noi, extinsă, apoi, la pacea lumii.

„Luptăm pentru pace, cu arma-n mân!”, a afirmat domnia sa cu ironie dureroasă.

Doamna Miorița Săteanu s-a dovedit a fi un moderator de excepție. S-au recitat versuri din creații proprii sau din clasicii literaturii române, s-a încercat o armonizare între temere și speranță, generată de credința că Divinitatea va interveni la momentul potrivit pentru a salva umanitatea.

Totul s-a încheiat într-o notă optimistă datorită unui moment folcloric special. Concluzia a fost dureroasă: „Când diplomația tace, vorbesc armele!”.

Din păcate, la această manifestare de excepție au lipsit autoritățile locale, cuprinse, probabil, la acea oră, cu alte probleme ale umanității.

Sincere felicitări organizatorilor și participanților!

Silvia BODEA SĂLĂJAN