În timp ce mii de firme au dat faliment şi sute de mii de angajaţi au ajuns şomeri, la Suplacu de Barcău s-a produs aproape un miracol. Puţină lume mai spera ca rafinăria de aici să fie repusă în funcţiune, după ce aproape şase ani a avut lacătul pe poartă. Şi totuşi, câţiva investitori italieni şi români au pariat pe afacere şi, la capătul a doi ani de investiţii şi tehnologizări, au reuşit să pornească producţia de bitum. Ieri, rafinăria a fost inaugurată oficial.

 

În curtea fostei Rafinării Petrolsub, rebotezată acum "Crişana", Teodor Cladovan alerga în toate părţile, organizând primirea invitaţilor, de parcă întinerise cu douăzeci de ani. Fostul director al Petrolsub, a cărui existenţă se contopeşte cu cea a rafinăriei din Suplac, a fost angajat de noii investitori să pornească din nou fabrica. Toată suflarea rafinăriei, de la investitori, directori şi muncitori, s-a adunat apoi în faţa imenselor retorte de oţel unde un sobor de preoţi, în frunte cu episcopul greco-catolic Virgil Bercea şi protopopul ortodox al Marghitei, a săvârşit slujba de sfinţire a rafinăriei. "Dacă noi purtăm crucea şi Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră? Aceia care merg în calea crucii nu au cum să nu izbândească", a spus episcopul, care le-a urat angajaţilor de aici mult succes. Un moment primit cu aplauze de întreaga asistenţă a fost pornirea sirenei cu abur care anunţa fiecare intrare şi ieşire din schimb. Gazdele i-au poftit apoi pe invitaţi la un tur al rafinăriei.

"Întreaga rafinărie a fost modernizată. Schimbarea a fost radicală, fiind investite numai în modernizare 5 milioane de euro. S-au ecologizat toate perimetrele, s-au igienizat depozitele de materii prime şi produse finite, s-au eliminat toate scurgerile de pe toate platformele - o adevărată muncă de Sisif - ce a necesitat verificarea fiecărui centimetru de ţeavă. A fost modernizată staţia de tratare a apei, sistemul de control şi monitorizare a instalaţiilor de rafinare, a fost implementat un sistem de management al calităţii şi multe altele. În acest moment pot să spun că suntem singura rafinărie din ţară care îndeplineşte toate normele de mediu europene", a spus directorul general Teodor Cladovan.

La inaugurarea rafinăriei a participat prefectul judeţului, Gavrilă Ghilea, precum şi mulţi parlamentari bihoreni: senatorii Petru Filip şi Cornel Popa, deputaţii Ştefan Seremi, Octavian Bot, Ioan Roman, Adrian Merka, precum şi reprezentanţi ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului, ai Gărzii de Mediu, Direcţiei Finanţelor Publice, Regionalei Vamale, primarii din Suplac, Balc şi Marghita, oameni de afaceri din zonă.

 

Scurt istoric

Rafinăria a fost construită în perioada 1967-1969 în vederea prelucrării ţiţeiului asfaltos din zona Suplacu de Barcău. Investiţia a fost necesară deoarece acest tip de ţiţei pune mari probleme de transport pe timpul iernii, întărindu-se foarte repede. De la punerea în funcţiune a funcţionat neîntrerupt până în 2001, când au fost întrerupte livrările de ţiţei de către Petrom, din cauza acumulării datoriilor. În 1995 statul a privatizat societatea, vânzând pachetul majoritar de acţiuni al Petrolsub firmei Euro Trading Chemicals din grupul Euro Columna, unul dintre acţionarii principali de aici fiind Virgil Măgureanu, primul director al SRI. Tranzacţia s-a făcut pentru aproximativ 10 miliarde de lei vechi. A urmat o perioadă tulbure, în care o serie de firme căpuşă au devalizat rafinăria, intermediind vânzarea bitumului către terţi fără a-şi plăti furnizorul. Petrolsub a intrat în dificultăţi financiare, Petrom preluând societatea din cauza celor 433 de miliarde de lei datorie pentru ţiţeiul neplătit. În iunie 2004 rafinăria a fost oprită o jumătate de an, după care în 2005 a fost închisă definitiv, declanşându-se procedura de faliment şi intrând în lichidare judiciară. În anii 2007 şi 2008 s-a derulat procedura anevoioasă de valorificare a activului. Au fost demarate negocieri cu firme mari din piaţa de profil, MOL Ungaria, Lotos Polonia, Lukoil, BHG Austria, au fost organizate mai multe licitaţii, însă demersurile au eşuat. Toate concernele amintite au refuzat să investească în zonă din cauza sumelor mari de bani necesare repornirii rafinăriei. În sfârşit, în septembrie 2008, la una dintre licitaţiile organizate societatea româno-italiană SC Ecodiesel SRL a cumpărat rafinăria cu 14,87 milioane de euro. Firma este deţinută de omul de afaceri italian Antonio Papalia şi Călin Bălaj, fost fotbalist la FC Bihor. Alături de cei doi, în firmă mai sunt asociaţi şi alţi oameni de afaceri italieni şi români, cele două grupuri deţinând cote egale de acţiuni, câte 50%.

În acest moment la rafinărie au fost angajate 190 de persoane, directorul Cladovan preconizând că numărul angajaţilor va ajunge la 350-400. În ce priveşte capacitatea de producţie, cu cele 1.000-1.600 tone de ţiţei prelucrate pe zi, rafinăria va deveni cel mai mare producător de bitum din România. Deoarece OMV-Petrom refuză în continuare să livreze ţiţeiul extras de la Schela Suplac, materia primă este adusă tocmai din Trieste, Italia. De altfel, majoritatea producţiei va lua calea exportului, dar asta nu înseamnă că vor fi refuzate comenzile din ţară. Rafinăria produce bitum, combustibil pentru încălzire şi motorină.