În data de 18 aprilie 2004, în Pădurea Mare - Ocolul Silvic Marghita - aproape de digul de pe pârâul Eger, este semnalată pentru prima dată, în aceste locuri, vipera, numită şi năpârca. Vipera se află pe covorul vegetal, lângă o intersecţie de poteci, dintre parcelele forestiere. A fost capturată, apoi a urmat identificarea exactă a speciei, la Facultatea de Biologie a Universităţii de Vest "Vasile Goldiş", exemplarul fiind un mascul de 28 cm, în al doilea an de viaţă. Asupra exemplarului găsit s-au făcut o serie de observaţii comportamentale şi măsurători biometrice, urmând ca, după o perioadă de cercetări, vipera să fie pusă în libertate, în mediul său de viaţă, acolo unde a fost găsită. Punerea în libertate face parte din concepţia actuală a biologilor privind protecţia speciilor rare sau pe cale de dispariţie. Pe baza observaţiilor efectuate, am ajuns la convingerea că este exclusă provenienţa din captivitate, iar datele din literatura de specialitate înclină categoric spre ideea extinderii arealului speciei spre nord. În aceste condiţii, nu este exclusă prezenţa şi a altor exemplare, inclusiv a adulţilor. Se poate presupune că în sezonul călduros, care se apropie, specia se poate înmulţi în această zonă. Se cere astfel o atenţie deosebită din partea populaţiei care intră în contact cu perimetrul zonelor împădurite de lângă oraşul Marghita. Este de dorit ca oamenii să fie înţelegători şi conştienţi că prezenţa ei în zonă nu face nici un rău omului, iar zvonurile că ar fi muşcat pe cineva care a şi murit sunt absolut eronate şi neadevărate. Nu a existat nici un incident de acest gen. Ce ştim despre arealul viperei? Trăieşte în zonele umede de dealuri şi de munte, fiind prezentă până la altitudinea de 2500 m. La noi în ţară, o întâlnim pe ambii versanţi ai Carpaţilor şi în Podişul Transilvaniei. Preferă marginile pădurilor, a poienilor însorite, taluzurile drumurilor şi potecile de acces. Manifestă o mare fidelitate faţă de locul de trai. Cum puteţi recunoaşte vipera? Este un şarpe de talie mică (70-80 cm) cu cap piramidal, separat printr-un gât subţire de trunchiul gros. Coada este scurtă, galbenă, cu vârful bont. Prezintă o bandă neagră sau brun-închisă, în formă de zig-zag pe partea dorsală a corpului. Pe cap prezintă două pete negre care formează un "V" întors sau un "X", masculii au culoare cenuşie-argintie, iar femelele, culoare brun-roşcată. Se hrăneşte cu şoareci, broaşte, şopârle, iar ca duşmani putem aminti bursucul, ariciul şi păsările răpitoare. Reproducerea are loc în luna mai şi dă naştere la 5-18 pui, în luna august. Durata de viaţă este de 7-8 ani. Vipera atacă omul? Am tras un semnal de alarmă referitor la prezenţa acestei specii în zona Marghita, tocmai pentru a proteja atât omul, cât şi specia în sine. Deşi un şarpe veninos, vipera este o specie care trebuie înţeleasă şi protejată. Este greşită părerea că vipera atacă omul sau animalele. Ca orice altă specie, ea se fereşte şi se teme de om. Unele accidente care pot surveni sunt datorate neatenţiei oamenilor care o calcă sau ajung prea aproape de ea. Atunci şuieră prelung, loveşte cu capul şi în ultima fază muşcă. Veninul inoculat în organismul omului are efecte rapide asupra sistemelor respirator, circulator şi nervos, conţinând substanţe proteice cu toxicitate ridicată. Ce efecte are muşcătura viperei? Deşi s-a descoperit serul antiviperin, se înregistrează pierderi de vieţi omeneşti tocmai din cauza, pe de o parte, a necunoaşterii comportamentului speciei, iar pe de altă parte, din cauza necunoaşterii măsurilor eficiente în perioada imediat următoare muşcăturii. Astfel, în primul rând, trebuie exclusă panica, apoi zona penetrată de colţii şarpelui trebuie lărgită printr-o incizie făcută cu un cuţit dezinfectat la o sursă de flacără. Dacă muşcătura este pe membre, se leagă strâns cu un cordon pentru a întrerupe sau a încetini transportul veninului spre părţile superioare ale organismului. Cordonul se va desface la intervale de 20-30 minute. Se va bea ceai şi este exclusă folosirea alcoolului care ar accelera efectul. Persoanele care a fost muşcată va fi dusă la spital, dar nu trebuie făcute eforturi mari de deplasare din partea acesteia în acest sens. Şansa sporită de vindecare mai este determinată şi de rezistenţa organismului, a inimii şi greutatea corporală a pacientului. Cel mai indicat lucru este aşteptarea vaccinului, dacă este posibil. Cum ne ferim? Persoanele care vin în contact cu mediul de viaţă potenţial al viperei trebuie să aibă echipament adecvat, să nu introducă mâna neatent în crăpături, sub pietre, trunchi de copaci, scorburi etc.