Astăzi, 6 septembrie, se împlinesc 10 ani de când a murit Thurzó Sándor, talentat violonist și împătimit cercetător, istoric muzical al Oradiei.

Thurzó Sándor avea 7 ani, când prietenul de familie Weisz Sámuel, violonist şi profesor de muzică, văzând ambiţiile tânărului, a acceptat să-l pregătească gratis. Înţeleptul profesor de vioară, cu vederi largi, a îndreptat atenţia tânărului elev spre colecţionarea acelor partituri de pian şi de muzică de cameră, care i-au plăcut. Aşa a început colecţia de partituri ale tânărului, urmate apoi de caietele-program/programe de sală. O colecție impresionantă.

În 1941, în şcoala privată locală de  renume, la clasa de compoziţie, a studiat teoria acordurilor şi armoniilor la directorul dr. Szalay Elemér, care era avocat, organist şi compozitor.

Dăruirea şi dorinţa de a ajuta la Thurzó Sándor s-au manifestat încă din tinereţe, deoarece multe activităţi de voluntariat se leagă de numele său. De exemplu: timp de 13 ani, a cântat la Filarmonică doar ca voluntar, alcătuind, în acelaşi timp repertoriul instituţiei. Timp îndelungat, fără să fie remunerat, a desfăşurat activitatea de secretar muzical al Filarmonicii, fiind responsabilul gestiunii de partituri. Nefiind organizat împrumutul de partituri, a copiat circa patru mii de pagini de partituri, fără să fie retribuit. Toate acestea dovedesc cât era de împătimit de muzică şi de tot ce era legat de ea.

Thurzó Sándor şi-a notat cu punctualitate fiecare eveniment muzical şi, astfel, până la sfârşitul vieţii sale, a realizat un documentar unicat din istoria oraşului, în care se pot regăsi afişe, caiete-program, scrieri muzicale, o bibliotecă de specialitate formată din mii de volume, câteva mii de fotografii, manuscrise etc. Documentarul adunat constituie o sursă de încredere/sigură, din care, în mai multe rânduri, s-au inspirat/au adunat informaţii  muzicologi, istorici de prim rang.

A condus voluntar destinul vieții muzicale din Oradea, fiind organizator al concertelor lunare de muzică de cameră de la Casa de Cultură a Municipiului, totum factum al trupei de operă camerală, care, în acelaşi timp, cerceta şi documentele vieţii muzicale a oraşului natal.

Mai multe ziare şi reviste i-au publicat scrierile, nu doar în ţară, ci şi în publicaţii internaţionale; i-au apărut studii, scrieri, comunicări ştiinţifice, rezultatele cercetărilor sale.

În albumul comemorativ, de importanţă internaţională, Johann Michael Haydn - Sein Leben - sein Schaffen - seine Zeit, semnat de Gerhard Croll - Kurt Vössing, Editor: Paul Neff Verlag, Wien, pe ultima pagină, i se aduc mulţumiri şi lui Thurzó Sándor.

A avut un mare succes internaţional, imensa lucrare Canonici muzicieni orădeni (1199-1557), apărut şi în revistele de specialitate de la Budapesta.

Între anii 1955-1959 a fost director muzical la Teatrul de Stat de Păpuşi, unde, pe lângă spectacole muzicale cu păpuşi, a pus în scenă cu mare succes opera La serva padrona, pentru a cărei interpretare a organizat o formaţie de cameră (cvartet de coarde şi pian). La festivalul teatrelor de păpuşi de la Constanţa spectacolul a primit premiul I. Aceasta a fost primul spectacol de operă cu păpuşi din România.

A organizat-regizat sute de concerte de cameră, ajutându-i astfel pe tinerii artişti. Începând din 1969, a organizat concerte cu caracter permanent, pentru compozitorii care trăiau în România. În total, 58 de concerte pentru 27 de compozitori. La concertele de muzică de cameră de miercuri seara – interpretarea în primă audiţie a compoziţiilor autorilor invitaţi – a fost asigurată de instrumentiştii strânşi în jurul lui Thurzó Sándor.

S-a străduit să înfiinţeze o trupă de operă camerală permanentă, care în anii 70, 80 constituia o adevărată provocare, deși avea caracter de voluntariat. Timp de 15 ani a organizat şi îndrumat această trupă, adică până în 1989, după care s-a desfiinţat. Cu formaţia de operă, a prezentat în data de 31 mai 1978 opera Bastien şi Bastienne de Mozart. Cu mai multe schimbări în distribuţie, a fost prezentată de 54 de ori la Casa de Cultură a Sindicatelor. Alte premiere de operă: Pădurea vulturilor, de Tudor Jarda;  Capra cu trei iezi, de Alexandru Zirra; Fata cu garoafe, de Gheorghe Dumitrescu; Silla de Händel; Interogatoriul din zori, de Doru Popovici; Carl L'amore disprezato, de Ditters von Dittersdorf.

La Festivalul Naţional Cântarea României, în 1989, formaţia a primit premiul I pentru opera Interogatoriul din zori, de Doru Popovici.

Printre manuscrisele rămase se pot regăsi, începând cu 1760 până azi, afişele, programele concertelor, operelor, baletelor, concertelor de cameră, serilor muzicale cu un interpret, concertelor simfonice, precum şi articolele apărute în presa locală din 1862 până în zilele noastre.

A fost întemeietorul şi interpretul unor formaţii de muzică de cameră. De menţionat: cvintetul de coarde format din membrii Filarmonicii, formaţia de cameră formată din 12 membri, care a funcţionat doi ani, cvartetul de coarde Varadinum, înfiinţat în 15 noiembrie 1989, Asociaţia Wenzel Pichl (2006) şi Societatea de Operă camerală, care a funcţionat 15 ani.  La înfiinţarea şi pornirea activităţii acestora a vegheat cu sfaturi şi idei, organizându-le, totodată, concertele. „Membrii” acestor formații îi spuneau Tăticul.

În cadrul festivalului Festum Varadinum, periodic, organiza concerte de muzică simfonică de ţinută, spirijinind şi munca curatorilor. A fost un adevărat spiritus rector al festivalurilor de muzică. De-a lungul deceniilor nu numai că a cercetat activitatea de la Oradea a celor trei compozitori enumeraţi mai jos, dar a achiziţionat toate partiturile compoziţiilor acestora. În 2004 a pornit seria de festivaluri Michael Haydn, Wenzel Pichl, Carl Ditters von Dittersdorf, pe care le-a organizat anual. Prin cercetarea şi prezentarea vieţii şi activităţii acestui triumvirat muzical, Thurzó Sándor şi-a înscris numele în istoria muzicală a Oradiei, precum şi în circuitul muzicii universale.

În 2007, în colecţia Caietele Partium (vol.46) a apărut colecţia de documente Bartók la Oradea – văzut de presa locală, ceea ce constituie un reper valoros pentru cercetătorii din domeniul muzical.

Activitatea altruistă i-a fost recunoscută prin acordarea de 25 de diplome și plachete: Premiul Partium (2003), Premiul de Excelenţă acordat de Primăria Oradea (2004), Placheta comemorativă Bartók Béla (2006), Premiul pentru întreaga activitate pentru cultura maghiară (2007) etc. În 2008 a fost propus, iar în 2009 a fost votat să primească titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Oradea – acordat de Primăria Oradea. Aştepta foarte fericit momentul,  dar, în anul decesului nu i s-a mai acordat şi nici de atunci nu s-a mai acordat nimănui.

Ce înălţător ar fi fost să-şi încheie cariera ca cetăţean de onoare al iubitului oraş natal.

Scopul lui Thurzó Sándor a fost descoperirea, cunoaşterea, îmbogăţirea trecutului muzical al oraşului natal. Prezentarea compoziţiilor la Oradea sau interpretarea repetitivă a compoziţiilor era criteriul primordial. A făcut cercetări în acest sens. Nu s-a sfiit să investească/sacrifice sume importante pentru achiziţionarea de partituri. A convins conducerea Filarmonicii şi pe interpreţii aleşi să înveţe şi să prezinte rarităţile ajunse în colecţia sa de partituri.

A fost iniţiatorul denumirii mai multor coruri nou înfiinţate. De exemplu: Corul Bihari Sándor la Biserica Pogorârea Sfântului Duh, Corul  Halmos László la Bisrica Sfântul Ladislau.

 Avea cunoştinţe de polihistor, era numit „lexicon pe două picioare”.

 „Prin activitatea foarte diversificată, neobosită şi care pretindea sacrificii, s-a descoperit cultura muzicală atât de generoasă  a Oradiei” – care cuprinde aproape un secol, scria despre Thurzó Sándor Tuduka Oszkár, critic muzical.

Thurzó Sándor îi ajuta cu generozitate pe toți cei interesați cu sfaturi, idei, cu uriaşa colecţie muzicală, cu materiale editate, documente, manuscrise – la scrierea disertaţiilor sau altor lucrări sau cărţi. A desfăşurat o bogată  activitate de descoperire şi sprijinire a talentelor muzicale.

 „Este motorul vieţii muzicale din Oradea” – a scris despre el artistul plastic Kristófi János.

Soţia, născută Tyukodi Margit (1921-2002), a fost nu numai mezzosoprană, de a cărei nume se leagă multe premiere şi premiere absolute, dar şi o maestră în cusut gobelinuri, care a realizat portretele compozitorilor Bartók Béla, George Enescu şi Kodály Zoltán. După moartea ei, soţul, distrus, a devenit propria lui umbră. S-au iubit foarte mult. Era genul de soţie perfectă!

În şedinţa Consiliului Local Oradea din data de 31 octombrie 2011 s-a votat ca porţiunea de şosea ce leagă strada Ogorului şi noua stradă Ceyrat să poarte numele importantului muzicolog orădean Thurzó Sándor.

În anul 2014,  a apărut volumul „În amintirea lui Thurzó Sándor, apostol al vieţii muzicale din Oradea” (redactor: Thurzó Margit Terézia), care ne vorbeşte nu numai despre el şi colecţia de scrieri semnate de el, ci cuprinde articole apărute despre el, spicuiri din corespondenţa mai importantă, amintiri.

Thurzó Sándor rămâne o personalitate marcantă în istoria artelor din Oradea. Prin plecarea sa a lăsat un gol greu, dacă nu imposibil de înlocuit. A fost sufletul generos al vieții muzicale orădene..

Thurzó Margit Terézia