Îndeobşte, multă lume  este înclinată să creadă că satul Pociovelişte nici nu există, că, dacă există, ar fi o glumă sau că desemnează un loc neînsemnat, de nebăgat în seamă, primitiv şi înapoiat. Elevele de la fostul liceu pedagogic din Oradea îşi mai aduc aminte cum erau ameninţate de o anumită mare inspectoare că vor fi trimise, dacă nu învaţă, taman la… Pociovelişte.

Expresia parcă ai fi din Pociovelişte încă mai circulă în mentalul colectiv al multora. În această privinţă, mutatis mutandis, acest areal s-ar aseamăna cumva cu ţinutul Galileii, al Nazaretului despre care se spunea în Biblie că de acolo nu poate să iasă cineva însemnat (Poate oare să iasă un lucru bun din Nazaret).  De aici a ieşit însă Iisus  Hristos, mântuitorul  neamului omenesc. Păstrând, bineînţeles, proporţiile, dar având în vedere că suntem în anul Marii Uniri, trebuie să amintim că la Pocioveliştea cea neînsemnată, micul sat al comunei Curăţele, s-a născut Ioan Ignatie Papp, fiul de ţăran, omul providenţial de mai târziu şi care a devenit membru al Marelui Sfat Naţional Român, organ provizoriu al puterii de stat în Transilvania până la unirea cu Regatul României, ales apoi vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, stând alături de seniorul preşedinte George Pop de Băseşti. Iată cine a fost acest fiu de seamă  al aşezării atât de pitoreşti numită Pociovelişte şi cine a fost şi constructor al frumoasei biserici de aici: episcopul Ioan Ignatie Pap, episcopul cu nume de sfânt (Ignatie), episcopul Antiohiei, martir sfâşiat de lei în 20 decembrie 107 în arena Romei antice pe vremea împăratului Traian.
Sâmbătă, în 1 decembrie 2018, la biserica episcopului Marii Uniri - Ioan Ignatie Papp din Pociovelişte - a avut loc o slujbă de pomenire cu un sobor de preoţi din satele din jur: Balint Ioan Nat, Heredea Petru, Blaj Traian, Faca Balint Cosmin, Jutea Mihai,  Săltiuţ Gabriel, sobor condus de preotul paroh Bogdan Marius Călin. A participat la evenimentul de suflet al satului şi o inimoasă urmaşă din Timişoara a episcopului Ioan Ignatie Papp, doamna Monica Clonţa, avocat Antiţa Balaci, fiică a satului Pociovelişte, iar din Arad a sosit special un tânăr profesor doctor în istorie, Cristian Stoica, care a susţinut lucrarea sa de doctorat tocmai din activitatea episcopului născut în satul a cărui poreclă este pe cale să devină un strălucit renume, precum în cazul dorobanţilor din Vaslui evocaţi de poetul Vasile Alecsandri în poemul Peneş Curcanul. Au mai luat cuvântul vrednicul şi inimosul  primar al comunei Curăţele, Ioan Mocioran, viceprimarul Sime Adrian, prof. Teodor Rif, Paşcu Balaci, preot  Ioan Popa, cel care a păstorit o vreme comunitatea ortodoxă de aici şi parohul actual, preotul Călin Marius Bogdan, cel care a mulţumit tuturor participanţilor la slujba-eveniment şi a subliniat momentul de aur al întâlnirii. După slujba de pomenire şi cuvântul celor amintiţi, elevii şcolii din Curăţele, conduşi de cadrele didactice Florentina Hora şi Cornelia Sime, au susţinut un emoţionant program artistic în care frumoasele fete îmbrăcate în costume populare şi vestitele cojoace de Beiuş au reprezentat toate provinciile istorice ale României Mari, inclusiv Basarabia şi Bucovina. Apoi sătenii au fost invitaţi de către primarul comunei la căminul cultural din Pociovelişte la o masă festivă.
În cuvântul său, prof. Teodor Rif, realizatorul unei monografii recente a Colegiului Naţional „Samuil Vulcan”, a subliniat faptul că Ţara Beiuşului a dat trei mitropoliţi ai Ardealului, Miron Românul, născut la Mizieş, Vasile Mangra, născut la Săldăbagiu Mic şi, pentru o vreme, chiar Ioan Ignatie Papp din Pociovelişte, vădind puterea credinţei ortodoxe din satele din jurul Beiuşului.
Ioan Inochentie Papp, născut în 20 decembrie 1848, în satul Pociovelişte, comuna Curăţele, a rostit cuvântul de încheiere în 1 Decembrie 1918, în cadrul slujbei oficiate în Catedrala Unirii din Alba Iulia. El a fost cel de-al şaptelea episcop din neam românesc aflat în fruntea Eparhiei Aradului (1903-1925), locţiitor de mitropolit al Transilvaniei (octombrie 1918 - mai 1920) și fost co-preşedinte al Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918. În anul 1868, strălucitul fiu al Pocioveliştei a absolvit vestitul gimnaziu Samuil Vulcan din Beiuş, iar din anul şcolar 1868/1869 a fost elev al Institutului Teologic din Arad. Episcopul Aradului din acea vreme, Procopie Ivașcovici, îl angajează pe tânărul Ignatie Papp ca practicant, apoi ca dactilograf în Cancelaria sa eparhială. În 1875, Ignatie este numit arhivar, iar în perioada 1876 - 1891, el este referent în senatul bisericesc al Consistoriului diecezan Arad. În data de 14 iulie 1879 este hirotonit diacon, iar preot în anul 1890. În anul 1899 intră în cinul monahal primind numele de Ioan, ajungând până la treapta de protosinghel. Hirotonirea ca episcop a avut loc la Sibiu în data de 23 aprilie 1903. În primele două decenii ale veacului trecut Aradul a fost centrul politic al Transilvaniei, prin acţiunea proeminentelor personalităţi politice care au activat aici. După moartea mitropolitului Vasile Mangra, survenită la 14 octombrie 1918, Aradul devine şi „capitala” religioasă a Transilvaniei, deoarece episcopul Ioan I. Papp ajunge locţiitor al scaunului mitropolitan al Ardealului. În prima parte a păstoririi sale peste ortodocşii arădeni s-a confruntat cu dificile sarcini impuse de legislaţia şi autorităţile vremii. Nicolae Iorga a efectuat în 1906 o călătorie de studiu prin Ardeal și Banat, în urma căreia a scris următoarele: „Românii sunt foarte tari în Arad, unde au un episcop ortodox, pe smeritul călugăr Ignatie Papp, un seminariu bun, o escelentă Preparandie, revista Biserica și Școala și foaia politică Tribuna (fosta Tribuna poporului). Ei sunt bine reprezentați în adunarea comitatului, unde se vorbește slobod românește, și tocmai zilele acestea ai noștri au spus adevăruri crude partidelor ungurești care se luptă și aici aprig în jurul programului desfășurat de coaliție. Suntem pe un teren solid al luptelor pentru afirmarea naționalității noastre.” (Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal și Banat. Volumul II, editura Minerva în 1977).
Episcopul Ioan I. Papp împreună cu episcopul Caransebeşului, Miron Elie Cristea, a dat o circulară către credincioşii ortodocşi din Transilvania, îndemnându-i la calm şi la sprijinirea organelor româneşti proaspăt constituite (Consiliul Naţional Român şi Gărzile Naţionale Româneşti). În urma convocării Marii Adunări Naţionale, episcopul Ioan I. Papp a participat la Alba Iulia ca delegat de drept. Fiind decanul de vârstă al ierarhilor ortodocşi, a fost ales co-preşedinte al Adunării, alături de George  Pop de Băseşti şi episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. În dimineaţa zilei de duminică, 1 decembrie 1918, episcopul născut în satul Pociovelişte de Bihor a slujit în Catedrala ortodoxă Sfânta Liturghie, alături de ceilalţi ierarhi şi preoţi prezenţi în Cetatea Unirii, unde a rostit la încheiere „Cel ce a înviat din morţi a înviat astăzi şi Neamul Românesc, Hristos adevăratul Dumnezeu”.
Episcopul Ioan I. Papp a avut chemarea să păstorească Eparhia Aradului în timpul zbuciumatelor zile ale Primului Război Mondial, dar şi bucuria să vadă România Mare, spre deosebire de destinul tragic al celor doi avocați beiușeni dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş, ucişi de trupele bolşevice maghiare în hotarul satului Lunca în noaptea de 3-4 aprilie 1919. După o arhipăstorire rodnică de 22 de ani în fruntea diecezei Aradului, în seara zilei de 21 ianuarie 1925, la vârsta de 77 de ani, episcopul Ioan Papp a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat într-o criptă sub altarul bisericii ctitorite de el la Pocioveliște (Bihor), exclusiv din spesele sale şi pentru a mulţumi harnicei comunităţi de ţărani din satul unde a văzut lumina zilei. S-a născut sub un petec de cer albastru sub care a şi ţinut să şi treacă la cele veşnice. Slăvită să fie amintirea episcopului luptător pentru binele Neamului Românesc, Ioan Ignatie Papp din Pociovelişte!