Șică zice că își face partid. Atâtea partide! Și la ce folos? Ăsta a stat 30 de ani în politica românească și n-a înțeles că „făcăturile” astea partinice pot ajunge, cel mult, un partid balama. Dar, decât nimică, merge și o balama mai mică.

No, amu-i bai! Cică Șoșoaca pierde, pe bandă rulantă, zecile, sutele, de procese pe care le-a intentat statului din diverse pricini. Că-i la fel de bună ca avocat, precum e ca politician nu-i treaba noastră. Dar nu cumva să ne trezim că, din pricina ei, parlamentarii o să ceară iar o mărire de salariu. Amenzile ei, peste 20.000 de lei, nu-s de ici, de colo.

Știm deja, noul partid al lui Dragnea se numește „Alianța pentru Patrie”. De ce nu i-au spus, direct, „Totul pentru Patrie”?! Fiindcă vechiul tipar pare ușor îndepărtat de cel nou. Daddy și echipa lui duhnesc, de la o poștă, a putinism.

Despre retragerea Statelor Unite ale Americii din Afganistan se va mai vorbi mult timp de acum încolo. În funcție de tabăra din care fac parte, politicienii vor căuta fie alibiuri, fie țapi ispășitori pentru operațiunea păstorită de administrația Biden. În funcție de propriul grad de obiectivitate și de pricepere academică, experții în relații internaționale vor propune unghiuri de vedere diferite asupra unei plecări care n-a fost tocmai un briliant strategic.

Tămbălăul de la vârful politicii noastre este o premieră pentru vremurile postdecembriste. În nici unul din cele opt mandate parlamentare nu s-au înregistrat atâtea frământări interne, cu atât mai mult agresiuni verbale, chiar îmbrânceli, între senatori și deputați în ședințele de plen.

Am argumentat la LARICS, nu odată, că problematica relației bilaterale româno-ungare are ca miza principală procesele de de-suveranizare a României, inițiate de Budapesta, și, ulterior, co-suveranizare a Ungariei în Transilvania. Procesul este inedit în dinamica revizionistă de la Budapesta, și nu mai are în vedere, în principal, modificări explicite de frontieră pe care Ungaria este suficient de lucidă ca să înțeleagă că nu le-ar putea obține decât în circumstanțe extraordinare și care nu sunt la îndemâna ei. De aici și replierea, într-o primă instanță, pe proiectele de de-suveranizare ale României în Transilvania.

Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte, spune că – în urmă cu un veac şi jumătate, la Congresul de la Paris din 1856 – reprezentantul Angliei, contele Clarendon[1], excedat de insistenţa cu care ministrul de externe al Imperiului Francez, contele Walewski, susţinea cauza unirii Principatelor române (ceea ce însemna şi autonomizarea lor deopotrivă de sub tutela otomană şi de sub cea rusă) i-ar fi obiectat: “Bine, să se unească; dar credeţi că vor fi capabili să se guverneze singuri?”

Ce-au ajuns și liberalii! Le face Șoșoacă educație juridică. Senatoarea zice, și pare că, amu’ o dată, știe ce zice, că toate documentele contrasemnate de prim-ministrul, Florin Cîțu, nu fac doi bani, pentru că premierul României e un fost condamnat de drept comun.

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, se laudă. Cică, dacă s-ar pricopsi cu un dosar penal, fie el și unul „fabricat”, demisionează de la conducerea partidului. Ăsta chiar nu știe pe ce lume trăiește!

Ce-o fi căutat Cîțu, rocker autodeclarat, la Electric Castle, unde e vorba despre un cu totul alt gen muzical? Pentru niște voturi, premierul s-ar duce oare și la un festival de manele? Un posibil răspuns ar putea fi găsit în comunicatele poliției. Cică s-au întocmit zeci de dosare pentru „trafic și consum” de substanțe... rare.