Recent, sub ochii noștri, s-a derulat un alt proiect al diplomației ungare, generat de preluarea preşedinţiei ungare a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Miza acestuia pivotează, cum vom arăta mai jos, în jurul problematicii minorităților naționale, cu repercursiuni evidente și față de România. Miza acestui articol este de a arăta că, inițiative aparent disparate, precum inițiativa „Consiliului Național Secuiesc” de a introduce cartea de identitate secuiască – despre care guvernul român spune că nu are ce comenta – sunt parte a unui proiect mai amplu al Budapestei.

De departe, știrea săptămânii. Dragnea a părăsit-o pe Irinuca. Mai precis a lăsat-o singură, în casa pe care chiar el i-a cumpărat-o, fiindcă au apărut niște zvonuri că aia mică i-ar fi fost infidelă. Unul dintre suspecți, alături de un misterios om de afaceri, ar fi chiar prietenul fostului președinte al PSD, Codrin Ștefănescu.

"Eu văd altfel conturarea unei noi individualități a revistei, dar acest lucru nu are importanță decât ca exprimare a unui punct de vedere. Nu vreau să cad într-o atitudine negativă, la care m-ar îndemna situația de a fi fost recuzat și dintre posibilii colaboratori, din motive obscure. Nu pot să nu evoc proastele auspicii sub care a debutat noua serie."

​Hotărât lucru, a fost cea mai proastă săptămână din istoria Jandarmeriei. Niciodată în istoria ei, „arma” nu s-a făcut de băcănie în asemenea hal. Prima dată, la București, au dat în gropi, săracii. O patrulă s-a dus, cu mașină cu tot, într-un șanț săpat de primărie. Apoi, la parada de 1 Decembrie, chiar pe sub Arcul de Triumf, oamenii în uniformă albastră, au arătat întregii țări că, la defilare, e mai important să participi decât să ții cadența.

Nu prea mai face nimeni cadou cărți. E vremea cadourilor și ne gândim ce să dăm celor pe care îi prețuim, copii, părinți, bunici, prieteni apropiați sau colegi respectați. Orice altceva numai cărți nu! Să facem, totuși, un exercițiu de selecție. Să ne întoarcem la cărți, măcar din când în când. Ce cărți să citim ca să înțelegem pe ce lume trăim? - aceasta-i întrebarea potrivită.

Momentul istoric 1918 a fost posibil în primul rând pentru că a catalizat toate energiile românești în direcția realizării unirii românilor într-un stat național. În ciuda greutăților formidabile ale epocii: război, pandemie, opoziția muribundului Imperiu Austro-Ungar, debutul revoluției bolșevice etc. demersul legitim a fost dus cu mult succes la final, astfel că la 1 Decembrie 1918 s-a desăvîrșit unirea românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu Regatul României.

S-a supărat Ţurcana pe sat! Acum ex-ministra critică „echipa câștigătoare”, pe care o lăuda până mai ieri, că „a negociat în genunchi cu Ciolacu”. Culmea, Raluca îi cere demisia lui Cîțu, cel pe care îl aplauda, acum câteva săptămâni, la Congres.

În preajma zilei naționale de la 1 Decembrie se întâmplă anual ca presa scrisă și vorbită să revină la tema unirii românilor, pe fondul unei stări acute de fragmentare a unei societăți incongruente. Nu se înțelege nimeni cu nimeni! - acesta e sentimentul dezolant.

O ducem dintr-o criză în alta. Crizele nu doar că se succed și trec, dar se suprapun și se amplifică. Mergem din rău în mai rău. Și nu doar noi, în România, ci întreaga lume. Traversăm una din acele crize globale ce apar o dată la două-trei decenii sau mai mult.