Conducerea Colegiului care sapă în arhivele fostei Securități, C.N.S.A.S., e populată de indivizi care n-au nici în clin, nici în mânecă cu istoria. Pentru 10.000 de lei pe lună, poate fi o situație jenantă, însă ușor de suportat. S-a înșurubat aici Sulfina Barbu, o fostă celebritate a vieții noastre politice, ex-ministru al Mediului. Ea are, printre colegii de la vârf, un fost vânzător de produse bio, unul care a fost cândva magazioner și, mai recent, deputat PP-DD, plus un muzicolog.

​Pandemia a pus toată viața noastră sub semnul întrebării, până la fundamentele ei biologice, psihologice, morale, religioase și ramificațiile ei vizibile sau mai puțin vizibile, cum nu ne-am fi putut închipui. Un examen profund de conștiință ne poate arăta cât de mult ne-am schimbat într-un an, noi și lumea noastră. Nimic nu mai e cum a fost, deși am vrea să fie.

„Pumnul meu minte nu are”... doar gafe parlamentare. Deputatul PSD Daniel Ghiță acuză că pesediștii ar fi stigmatizați în parlament, asemeni evreilor „care purtau o bandă pe mână în timpul războiului”.

Cred că n-am putea găsi un dar mai de preț și mai plăcut de Ziua Internațională a Fericirii, stabilită cu nouă ani în urmă de Adunarea Generală ONU pentru 20 martie, decât o rețetă a fericirii valabilă de când e lumea și pe tot pământul. În Europa, de la mijirea ei în ținuturile ionice și mileziene, filozofia a fost necontenit preocupată de înțelepciunea trăirii fericite a vieții.

Oradea are un bun prestigiu național. Se vede în presa scrisă, se vede la televizor. Nu trebuie să faci un efort prea mare să ai o opinie pozitivă. Nu riști să fii interpretat greșit, pentru că ții politic cu o anumită parte. Dacă e bine, dacă ai argumente convingătoare, de ce să nu ții, de ce să nu fii părtinitor cu dreptatea, cu ceea ce e evident?

​Cum ar spune nea Nelu, o parte a băieților din „servicii” se țin de glume. De 8 martie, Ziua Femeii, pe site-ul SRI a fost publicată fotografia unui elefant roz.

Nu e spinoasă, dar o fac unii să fie, cu tot dinadinsul. Mai ceva ca 23 august 1944! Problema în justiție referitoare la 10 august 2018 revine periodic în mass-media și, mai acătării, în mediul politic. După doi ani și mai bine, dosarul, trecut de la Parchetul Militar la DIICOT și apoi la Tribunalul București, a fost clasat, deci închis. Președintele nostru, Klaus Iohannis, cere insistent redeschiderea lui, având alături o parte din societatea civilă. Impresia mea este că se exagerează păgubos.

USR Plus a reușit teribila performanță de a planta câțiva foști pesediști în funcții de prefecți și subprefecți, căpătate conform algoritmului actualei guvernări. Pe la: Olt, Arad, Gorj... La Galați a fost mai simplu, au numit un penelist reciclat.

S-au înmulțit experții în prostie. Tot mai mulți exegeți analizează fenomenul. E o temă în mare vogă. Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici și alți filosofi de la centru au atacat subiectul cu succes.

Peste patru ore pierdute în discuţii sterile cu un agresor periculos, scăpat de sub control, doi oameni ucişi într-un apartament din Oneşti, judeţul Bacău. O adolescentă răpită, sechestrată şi violată reuşeşte să sune la 112, dă informaţii atâtea câte poate în situaţia dramatică în care se afla, dar oamenii legii se învârt în jurul cozii incapabili să o localizeze. Alexandra a fost ucisă şi incinerată în Caracal, judeţul Olt, de un monstru, criminal în serie.