Altă boală, altă sărăcie
Este fără dubiu faptul că lucrurile se mişcă, oricât de lent, de poticnit şi cu erori într-o direcţie dorită în sistemul sanitar. Afirmaţia poate părea hilară şi nefondată. Totuşi, cel puţin în mentalul oficialităţilor, "ideea reformei cu bani" a sistemului a prins rădăcini.
Renovarea spaţiilor spitaliceşti şi dotarea acestora este un moment important şi el a debutat. Se lucrează în acest sens în câteva spitale. Se lucrează şi în Spitalul Clinic de Neurologie şi Psihiatrie. Dar... de aici încolo încep întrebările, neplăcerile, enervările şi, la urma urmei, suspiciunile. Am fost să văd etajul secţiei de NPI, dat în folosinţă de vreo trei luni, linia lungă de crăpături, din tavan până la podea, prin tencuială şi vopsea. După aceeaşi perioadă, pe alocuri, tarchetul aplicat pe pereţi îmi dădea senzaţia finisării unui grajd. De la grupurile sanitare ale NPI iese mirosul de care fuge toată lumea. Proiectul a costat sute de milioane, execuţia, proporţional mai mult. Pentru Dumnezeu! Cine de cine îşi bate joc? Sunt banii populaţiei.
În secţia în care lucrez s-au reamenajat nişte cabinete şi spaţii de tratament. La două săptămâni după darea în folosinţă, într-unul din cabinete cade o plafonieră mare din plăci de aluminiu 40x40 cm, exact pe locul în care stă, de obicei, bolnavul la consultaţie. Dacă în acel moment era aşezat acolo un pacient... Cabinetul are cam 6 metri pătraţi. Caloriferul are cca 2,5 m lungime. La urmă vom încălzi văzduhul! De ce? Cine trebuia să-şi vândă caloriferele? Într-un asemenea cabinet, ca în toate, la fel de mici, am numărat nouă prize electrice. În cabinete în care nu ai nevoie nici măcar de o veioză, eventual de o priză pentru un calculator. Din lipsă de spaţiu, au montat prize electrice şi deasupra robinetului de apă! La jumătate din prize nici nu ai acces. Sunt sub dulapuri, în spatele dulapurilor etc. Cine trebuia să-şi vândă prizele? Intrăm într-un cabinet, dar nu putem aprinde lumina. Comutatorul este montat după uşă. Finisarea s-a terminat, cum spuneam, de două săptămâni. Cine a proiectat? Câţi bani a luat? Cine a supravegheat? Câţi bani a luat? Cine a preluat? Etc... etc... Intenţiile sunt grozave (oare?), dar numai buna intenţie nu este suficientă niciodată. Ea trebuie supravegheată, pas cu pas, până la capăt. Se montează geamuri termopane. O asistentă deschide geamul, care rămâne bălăngănindu-se într-o singură balama. În cea de sus. Cea de jos cedase. Celelalte geamuri nu se închid bine, lasă "spaţii de aerisire". Se pregăteşte renovarea întregii secţii. "Se vor face grupuri sanitare pentru fiecare salon". Auzisem că în alte părţi au făcut grupuri sanitare fără aerisire, cu uşa direct în salon. Aţi sta vara într-un asemenea salon? Ar sta consilierii primăriei? Ca atare, am întrebat-o pe directoarea administrativă cum este concepută aerisirea. Îmi prezintă soluţia executantului: "Aerisirea se va face, în interior, pe coridor". Coridorul se termină după trei metri în sala de mese, fără uşă între ele. Rămân uluit! WC cu deschidere în sala de mese? Aţi înnebunit?
Le relatez pe toate acestea pentru a creiona în ce veselie, cu ce iresponsabilitate şi cu ce bătaie de joc se derulează "tocarea" banilor publici destinaţi reabilitării spitalelor. Din partea tuturor: finanţator, arhitecţi, proiectanţi, constructori etc... Mă întristez, dar nu mă mir. Nu există la niciun nivel nicio responsabilitate, nicio posibilitate prevăzută de a da socoteală pentru jecmăneală, pentru risipă, pentru ... La urma urmei, banul e ochiul dracului. De vină consider că sunt cei care ar fi trebuit să gândească regulile, cheile de control şi pedepsele.
Sunt necesare chei legale severe de control la toate nivelele care dirijează banii publici. De la Guvern până la ultima primărie. Este necesară o lege care să oblige Guvernul, consiliile judeţene şi primăriile să facă publică, amănunţit şi anual, cheltuirea banilor. Până şi Ceauşescu o făcea. De fapt, din acest punct de vedere, PCR a fost mai democrat decât partidele postdecembriste, care au ştiut că transparenţa va omorî hoţia şi le era frică. Să se termine tocmai la ei, "care de la 48 încoace"... În lumină clară fantomele, dracu şi corupţia bolesc.
Comentarii
Nu există nici un comentariu.