Aş avea şi eu dreptul să gândesc?
După alegerea noului patriarh, lucrurile au luat o direcţie ciudată. Îngrijorările care au fost înainte de alegeri nu par a fi fără bază. Nu trebuie sa ne ascundem după deget că in Sfântul Sinod sunt două tabere: una ecumenistă si una tradiţionalistă. Dacă privim dialogul interconfesional am putea spune că nimic nu este rău. A dialoga cu oamenii care au alte păreri, alte convingeri, e un lucru bun dacă scopul este adevărul si numai adevărul. Dar ecumenismul în forma în care se manifestă e un pericol. Faptul că adepţii acestui ecumenism din sânul ierarhiei ortodoxe încearcă să impună în forţă membrilor BOR si mă refer în special la ierarhi care nu sunt încântaţi de direcţia pe care o are acest ecumenism, la monahii si preoţii care au alte puncte de vedere vizavi de problema despre care discutăm.
Afirmaţiile unui ierarh ortodox, adept al ecumenismului, cum că 90% din călugării care nu acceptă ecumenismul, mai exact nu sunt de acord cu maniera în care se abordează problema sunt consideraţi „inculţi şi analfabeţi", sunt jignitoare, exclud dialogul tocmai din interiorul BOR, dreptul la un alt punct de vedere, la a-ţi expune argumentele faţă de această teorie ecumenistă. Vorbesc de un drept pe care nu poţi să-l exerciţi într-o ţară democrată, într-o Uniune Europeană unde dreptul la exprimare este fundamental, cu atât mai mult în Biserică, ca şi comuniune a dragostei in Hristos. Ca o paranteză, potrivit Sfântului Ignatie de Antiohia, colegiul prezbiteral reprezintă colegiul apostolic, iar episcopul are continuitate apostolică nu ca individ, ci împreună cu cercul preoţilor. Sau mai bine zis succesiunea apostolică se păstrează în comuniunea episcopului cu toate treptele ierarhice si cu comunitatea, după învăţătura acestui sfânt părinte. De aceea episcopul ar trebui să ţină cont si de părerile clericilor care se află în treptele inferioare, fie preoţi de mir, fie preoţi monahi. Acelaşi ierarh a mai afirmat că episcopii care nu sunt de acord cu ecumenismul sunt trimişi la mănăstire şi înlocuiţi cu alţii. Ce să înţelegem, că urmează o dictatură patriarhală? Că BOR nu va mai fi condusă in mod sinodal, de ierarhi cu conştiinţe libere? Să se adeverească vorbele intelectualului Dan Ciachir că există o gaşcă sinodală care încearcă să impună machiavelic linia ecumenistă? Oare se va transforma sinodul BOR intr-un organism inchizitorial care să se impună in forţă in mod tiranic? Oare vor fi excluşi episcopii, preoţii, monahii care nu sunt de acord cu linia impusă?
Nu e de condamnat lupta de idei, de argumente, bineînţeles dacă se duce in limita decenţei, fără a se călca in picioare demnitatea umană. De condamnat este lupta personală, care a dat deja primele victime, e vorba de un stareţ schimbat din funcţie şi considerat neascultător" căci nu se conformează directivelor impuse. Pentru că a avut tăria de a-şi exprima punctul de vedere, egumenul Eftimie de la Huta a fost schimbat sub pretextul că nu are studii corespunzătoare in teologie, deşi este absolvent al facultăţii de inginerie.
Personal sunt pentru dialogul interconfesional, dar nu sunt pentru ecumenismul care se manifestă în forma actuală, pe care-l consider panerezia timpului nostru, aşa cum îl consideră şi părintele Iustin Popovici care urmează să fie canonizat la sârbi, părinţii greci etc. Părintele Dumitru Staniloae spunea că „ecumenismul este produsul masoneriei".
Niciodată în Sfântul Munte Athos nu au fost daţi afară credincioşii de alte confesiuni care au vizitat acest loc sfânt al ortodoxiei, dar Chinotita athonită (adunarea supremă a Muntelui Athos formată din toţi stareţii mănăstirilor existente acolo) a condamnat ecumenismul ca pe o erezie.
Facem o diferenţă clară între persoanele umane şi diferitele erezii pe care acestea le împărtăşesc, aşa cum trebuie să facem diferenţa intre bolnavi şi boală. Pe omul bolnav ne luptăm să-l vindecăm iar boala încercăm să o stârpim. Sfântul Ioan Gură de Aur are un cuvânt la Psalmul 141 foarte grăitor în acest sens: „Haide, dar, să dăm drumul cu luare-aminte corăbiei care niciodată nu piere, nici nu naufragiază. Dar, fiţi cu luare-aminte la cele ce au să se spună. Psalmul citat azi ne duce la luptă cu ereticii, nu ca să-i doborâm că stau in picioare, ci ca să-i ridicăm, că zac la pământ. Aşa e lupta noastră! Nu face din vii morţi, ci din morţi vii! E plină de bunătăţi, de multă blândeţe! Nu prigonesc cu fapta, ci cu cuvântul! Nu pe eretici, ci erezia. Nu urăsc pe om, ci rătăcirea, şi vreau să o nimicesc. Nu lupt cu omul, că omul e lucrarea lui Dumnezeu, ci cu gândirea pe care a stricat-o diavolul, şi vreau să o îndrept. Aşa si doctorul vindecă bolnavul. Nu se luptă cu trupul bolnavului, ci stârpeşte răutatea trupului. Şi eu, dar, dacă mă lupt cu ereticii, nu mă lupt cu oamenii înşişi! Vreau să scot din ei rătăcirea, să curăţ puroiul. Obişnuit sunt să fiu prigonit, nu să prigonesc; să fiu izgonit, nu să izgonesc. Aşa biruia Hristos, nu răstignind, ci fiind răstignit, nu pălmuind, ci fiind pălmuit".
Dar facem o diferenţă clară între omul eretic si erezia ca dogmă. Pe omul eretic îl tratăm cu toată dragostea, încercăm să-l aducem la adevăr, încercăm să-l salvăm, căci Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci să fie viu şi să se întoarcă, dar fără să îi încălcăm libertatea.
Un lucru este clar, noi trebuie să avem dragoste faţă de toţi oamenii, indiferent de confesiune pentru că aşa ne învaţă Mântuitorul Iisus Hristos fără a le impune cu forţa crezul nostru, pentru că si dacă vom încerca nu vom reuşi, pentru că a impune cu forţa nu este in duhul lui Hristos.
Încă o întrebare pe care vreau să o adresez acelui ierarh ortodox, pe care îl admir pentru calităţile incontestabile pe care le are, cum ar fi zelul misionar, bun predicator, bun liturghisitor, dar să revin la întrebare: de ce nu au voie preoţii sau călugării să meargă la mănăstirea Petru Vodă? Eu ştiu că mănăstirea este canonică, iar părintele Iustin Pârvu a suferit ani grei în închisorile comuniste din dragoste de neam si de Biserică. Eu aş avea respect pentru anii de temniţă pe care părintele i-a suferit in perioada ateistă şi nu i-aş ameninţa pe preoţi şi pe călugări cu alte viitoare suferinţe...
Comentarii
Nu există nici un comentariu.