Un sărman om în vârstă, care, după 44 de ani de muncă (a se citi: stagiu de cotizare la sistemul public de pensii), dintre care mai bine de jumătate i-a prestat având şi funcţii de conducere, aşteaptă în aceste zile ca majorarea de pensii propusă de Guvern şi aprobată de toate partidele (acceptată cu mare greutate chiar şi de către garantul ordinii constituţionale) să-l facă să-i crească venitul lunar peste... salariul minim pe economie, se întreba într-una din zilele trecute: oare de unde vor fi având unele partide bani să împânzească oraşul cu afişe şi "panouri cât blocul"?

Din astfel de panouri rânjesc radiind de bunăstare chipuri de oameni semănând izbitor cu Gigi Becali, Frunză Verde (scriem şi noi ca şi fostul student, nicicând absolvent, anterior pomenit, atunci când îi făcea lui Olăroiu echipa în care trebuia musai să intre jucătorul Ochiroşii), Stolojan, Tokes, Filip, doamna Rozsi şi chiar cu un oarecare Şogor din fosta Regiune Autonomă Maghiară inventată de ideologii stalinismului, şogor care are drept ideal în viaţă nu femeia cu mustaţă (precum simpaticii băieţi de la Cassa Loco), ci acela de a-i obliga pe toţi cetăţenii români (inclusiv pe cei din Bărăgan, spre exemplu) să înveţe limba maghiară (ca a doua limbă oficială în România)? Răspunsul pe care el şi l-a dat a fost dezarmant de simplu: din banii de pensii, învăţământ şi medicamente, circuitul acestor bani este uneori mai laborios şi mai ciudat decât însuşi circuitul apei în natură. Un fost ales local remarca nu demult că împrejmuirea Parcului 1 Decembrie s-a făcut fără a fi realizată în prealabil în zona de fundaţie a gardului centura de beton prevăzută în documentaţia tehnică (în proiect). Domnia sa se întreba oare unde s-or fi dus banii astfel economisiţi (O centură de beton de câţiva kilometri lungime presupune anumite costuri, este o certitudine!), amintindu-ne că acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Parcului Bălcescu. O economie importantă s-a realizat şi prin valorificarea (în Italia, spun unii cârcotaşi) dalelor de marmură roşie din zona renovată a trotuarului dinspre Criş, din amonte de pod, în aria Pieţei Ferdinand. S-au făcut economii şi la realizarea din pietriş a unor alei pentru promenadă în zona Şanţului Cetăţii (şi acolo s-a realizat un gard "de zăbrele" ca şi cele două anterior pomenite), poate şi la Ştrandul Municipal, şi la Bazinul Olimpic (despre acestea se spune adesea că se aseamănă cu partidul ţărăniştilor, întucât cele mai mari valori le au sub pământ), şi la reducerea adâncimii stratului de rezistenţă (fundaţia) în cazul zecilor de kilometri de străzi urbane modernizate şi, totuşi... s-a ajuns ca bugetul oraşului să fie realizat doar în proporţie de 80%. Ce remarcă omul de rând, preocupat de eternele valuri de scumpiri la produsele de bază şi de venirea iernii mai mult decât de receptarea mesajelor electorale transmise de gurişti, care, deşi se scaldă în bugete de campanii care la nivelul unei luni întregi se cifrează la acelaşi ordin de mărime cu veniturile totale ale celor peste 200.000 de pensionari din judeţ şi - curios lucru - nu-şi micşoreză averea în urma acestor costisitoare acţiuni propagandistice (sugestiv este cazul "fostului suspendat", care, în urma unei campanii " cum n-a fost alta" pentru Referendumul din mai a.c., a înregistrat un plus financiar cât bugetul anual al unui municipiu) din suprapunerea contrastelor anterior evidenţiate? Printr-o analiză lucidă, el poate observa că pe undeva prin circuitul financiar firesc o fi vreo scurgere (by pass - aşa cum se numeşte această ocolire în termeni specifici ştiinţei mecanicii, care i-a format pe cei mai de frunte dintre edilii Oradiei de azi) care face ca banii pentru şcoli, spitale şi drumuri să ajungă în final pentru plata afişelor, a caravanelor, concertelor şi chiar a mitei electorale, în forma ei cea mai materială cu putinţă. Paradoxul este că acest lucru este, per ansamblu, mult mai vizibil acum, când s-au impus anumite oprelişti legale finanţărilor imorale pentru aceste deşănţate campanii propagandistice (în primul rând, prin interzicerea finanţării partidelor de către firmele cu datorii faţă de bugetul public).