Manipularea şi dezinformarea fac şi ele parte din arta negocierii politice. În fond, nu este chiar atât de grav ca în presa ultimelor zile apar informaţii contradictorii despre cine/ce târguieşte cu PSD. Fiecare încearcă să-şi pună adversarul în dificultate şi să-şi mărească baza de negociere. Aşa se face. Numai că morala politică diferă de morala publică. Ceea ce la ei este permis, nouă ni se pare intolerabil. În spatele zvonului că Traian Băsescu ar fi gata să bată palma cu PSD ghiceşti interesul liberalilor, porniţi să denunţe cu mânie "refacerea FSN", refrenul lor preferat. Tot ei sunt primii interesaţi să lanseze "pe surse" informaţiile potrivit cărora PD ar fi gata să ofere sprijin parlamentar unui guvern PSD monocolor. Ca să pară cât mai puri şi principiali, mai bagă una: premierul Călin Popescu Tăriceanu nu are nimic să-i ofere lui Mircea Geoană, nu negociază, nu face "compromisuri cu PSD". La fel cum şi zvonul unui puci pus la cale în PNL împotriva lui Tăriceanu pare alimentat de PD, gata să facă orice ca să-l rupă pe şeful liberalilor de partid şi, dacă se poate, de Guvern. Doar că în ceata zvonurilor politice, prin perdeluţele de fum cu moţiuni de cenzură şi prin smârcurile manipularilor din presă se pierde esenţialul. Iar esenţiale acum mi se par câteva chestiuni: a) Traian Băsescu nu-şi mai doreşte anticipate, ci perpetuarea unor guverne slabe, cu Tăriceanu sau Geoană în frunte, pentru a-şi consolida poziţia înaintea celor cinci runde de alegeri care vor urma din şase în şase luni, până în 2009. b) Călin Popescu Tăriceanu este împins şi presat să oficializeze relaţia subternană cu o parte din PSD, ceea ce va eroda şi mai mult cele două partide, netezind astfel terenul viitoarei construcţii pe dreapta imaginată de Traian Băsescu. Această concluzie se desprinde şi din analiza celor şase scenarii de guvern vehiculate înainte de consultările care vor avea loc vineri la Cotroceni. Pe scurt, şeful statului nu face acum decât să toarne nisip în sacii de box. În ei va lovi cu toată setea la viitoarele campanii electorale care se apropie. 1. Pentru Traian Băsescu şi PD, varianta ideală înseamnă păstrarea lui Călin Popescu Tăriceanu în fruntea Guvernului, sprijinit din umbra de PSD. S-a dovedit încasatorul perfect, sacul de box ideal care le-a adus procente atât şefului statului, cât şi celor de la PD. Urmează campania pentru europarlamentare în toamnă, alegerile locale, în primăvara lui 2008, generale, în toamna anului viitor, prezidenţiale şi iarăşi europarlamentare în 2009. Ce interes ar avea PD să revină acum la Guvernare? Ca să aibă de unde pierde puncte într-un sezon electoral prelungit? 2. Călin Popescu Tăriceanu pică şi PSD formează guvern monocolor cu Geoană premier. Cu un partid nereformat, cu Iliescu şi Hrebenciuc tragând sfori, cu reţele de baroni locali în adormire, gata să învie mecanismele corupţiei generalizate din epoca Năstase, un Guvern Geoană ar fi şi el o pradă uşoară. Ar uşura consolidarea polului de dreapta visat de PD şi PLD. 3. PNL acceptă cooptarea PSD la guvernare pentru a-i asigura supravieţuirea lui Călin Popescu Tăriceanu în fruntea Guvernului. Varianta este susţinută de gruparea Hrebenciuc şi ar putea constitui baza unui viitor nucleu politic. Ar putea fi o soluţie, întrucât dezastrul s-a produs deja prin colaborarea subterană cu PSD, astfel că oficializarea relaţiei n-ar mai avea efecte asupra electoratului deja decimat al PNL. Şi această formulă avantajează PD, care îşi va putea consolida rolul opozant. 4. Guvernul de tehnocraţi apare ca soluţie, ori se ajunge în situaţii de blocaj politic (cum s-a întâmplat şi în timpul CDR). În perioadele preelectorale, partidele preferă să evadeze din prim-plan sau să se ascundă în spatele aşa numiţilor tehnicieni tocmai pentru a-şi conserva zestrea electorală. Însă e greu de crezut că liberalii vor ceda puterea unor funcţionari zeloşi. Cel mult, ar putea mima un guvern de tehnocraţi împreună cu o parte din PSD, tocmai pentru a dilua asocierea celor două formaţiuni la putere. 5. PD intra la guvernare alături de PSD. Ar fi un dezastru pentru ambele partide, iar pediştii vor pierde instantaneu procentele câştigate. S-ar putea însă ca PD să calculeze o majoritate parlamentară bazându-se pe sprijinul grupului de la Cluj, perceput ca reformist, tot mai apropiat de Boc şi Băsescu (remarcaţi componenta delegaţiilor: Mircea Geoană merge la Cotroceni cu Ioan Rus, Vasile Dâncu şi Cristian Diaconescu, iar la Guvern - Geoană cu Viorel Hrebenciuc) 6. Guvernul imposibil PNL-PD-PLD propus de Traian Băsescu este o simplă mutare tactică, fără şanse de materializare. Şeful statului a căutat în principal să creeze breşe în PNL, sugerându-le liberalilor că mai au o şansă dacă scapă de Călin Popescu Tăriceanu. Băsescu mai vrea apoi să transmită un mesaj electoratului Alianţei, şi anume că el rămâne consecvent şi fidel foştilor aliaţi cu conditţa eliminării "trădătorilor" şi a recuperării "victimelor". În plus, varianta sa se loveşte, chestiune unanim admisă, de problema susţinerii parlamentare, iar "Noua Alianţă" s-ar întoarce la situaţia din decembrie 2004.