* Un amic, venind dinspre Cluj şi dorind să meargă înspre Europa Occidentală, a remarcat pe pereţii primei case de la intrarea în Oradea o stranie pictură. Pe un panou de zeci de metri pătraţi se înfăţişa chipul plin de zâmbet al unui cetăţean cu barbă, care aduce un pic a Cuza, dar parcă mai mult seamănă cu un contemporan nouă, inginer de formaţie, despre care se spune că a făcut armata la Buziaş. Amicul meu se întreba: oare cel care locuieşte în acea casă a vrut să-şi facă un chip cioplit, fiind atât de captivat de înfăţişarea idolului său, precum adolescenţii de starurile hollywoodiene, sau o fi vreo reclamă mascată (şi masivă) la ţigări?

* Un domn în vârstă de pe la noi, care nu prea vorbeşte ungureşte, era foarte contariat văzând cum episcopul reformat al Eparhiei de pe lângă Piatra Craiului (despre care citise zilele trecute în presa locală că a făcut ceea ce se cheamă "poliţie politică") şi-a făcut "icoane cu chipul său" şi le-a etalat chiar pe uşa catedralei reformate din Oraşul Nou. Respectabilul domn ştia că reformaţii nu se închină la icoane, amintindu-şi cât de indignaţi au fost reprezentanţii acestui cult, atunci când preotul (ortodox) paroh al Bisericii "Sfânta Treime" a vrut să edifice astfel de simboluri creştine pe terenul acestei Biserici, situat în proximitatea unui lăcaş de cult unde păstoreşte un candidat pentru Parlamentul Europei.

* Majoritatea elevilor din ţară se bucură că, prin suprapunerea celor două procese electorale (europarlamentare şi referendum), activitatea în şcoli (devenite sedii de secţii de votare) va fi bulversată pentru circa o săptămână, având astfel parte de o pseudovacanţă (şi aşa, cadrele didactice n-au mai făcut de mult nicio grevă!).

* Deşi, mai nou, Steaua "o ia pe cocoaşă" şi prin ţară, şi pe-afară, latifundiarul din Pipera este admirat de toată lumea (pe garduri şi pe stâpli) în toată splendoarea lui (mă rog, nu chiar în toată, căci din această postură nu prea poate înjura, cum îi este obiceiul). Vorba unui confrate: "... în costumele Armani are înfăţişare umană... când tace... ". Pentru oricare dintre acele costume, însă, el a plătit de câteva ori mai mult decât veniturile anuale ale amărăştenilor pe care i-a momit cu mici şi bere la Ţebea sau în Şanţul Cetăţii (în urmă cu câţiva ani, atunci când a avut o confruntare celebră de idei, în stilul caracteristic), încercând să-şi arvunească voturi.

* "Maşinile de zgomote" au început să străbată oraşele şi satele în lung şi-n lat. Concerte elctorale n-am prea avut până acum, bannere şi mash-uri sunt parcă mai puţine ca în alte campanii, însă am remarcat o întâmplare nostimă într-o comună de frunte bihoreană, unde un preot bine apreciat de comunitate a reuşit să stăvilească entuziasmul unor tineri care doreau să etaleze un banner imens, cu săgeată, chiar pe clădirea impozantei biserici.

* Se mai fac şi lucruri bune pe acest fond de campanie excentrică? Avem parte destul de rar de aşa ceva. Dacă ne gândim că suntem în campanie pentru a desemna reprezentanţii noştri în forul legislativ al Europei, ne atrag atenţia în primul rând demersurile celor care fac ceva pentru a îmbunătăţi condiţia românilor şi a României în concernul european. Este ceva de remarcat pe această linie?

* Deocamdată, am reţinut doar demersul radical întreprins de un partid care şi-a retras europarlamentarii dintr-un grup în care s-a afirmat o adversară încrâncenată a României. Suntem cu ochii pe emisarii Statului Român, mandataţi să discute la cel mai înalt nivel cu oficialii din Italia pentru a stăvili valul de ură ce tinde să se abată asupra românilor care ajung pe acolo într-un scop sau altul. Dacă vor reuşi ceva bun este îmbucurător, dacă nu... şi această campanie ne va lăsa cu un gust amar (cel al neputinţei). În urma ei vor fi victorioşi doar cei puţini care vor ajunge să se uite de (şi mai) sus la noi (dintr-una din capitalele Europei) şi care, poate, o dată, de două ori, vor deschide calea câte unui autocar de băştinaşi (ziarişti şi clientelă) spre sediul Parlamentului Europei, iar dacă vor fi între ei şi protestanţi, probabil că vor mai duce primari "peste baltă".

* Un clasic în viaţă spunea - ce-i drept, fără prea multă convingere - în faţa sătenilor din Ceica, în urmă cu mai mulţi ani, că în locul campaniei electorale el preferă campania agricolă. Pe vreme de toamnă târzie, agricultura se cam rezumă la zootehnie. Ne sperie perspectiva unei comparaţii a celor pe care voturile noastre îi vor trimite în fruntea Europei cu un personaj - pomenit în "Amintirile din copilărie" ale lui Ion Creangă - care "a plecat bou la Paris şi-a venit vacă"!