Cea mai recentă scrisoare a şefului statului către şeful PSD naşte cel puţin o întrebare faţă de logica liderului de la Cotroceni: chiar se aşteaptă Băsescu ca tocmai Geoană să sprijine un sistem de vot despre care preşedintele spune că permite electoratului să îl sancţioneze direct pe Geoană?

În aceste zile, preşedintele Băsescu i-a trimis o scrisoare liderului PSD, în care îi aminteşte acestuia că partidul pe care îl conduce a declarat că susţine sistemul de vot uninominal în două tururi şi că social-democraţii au depus la Parlament, în urmă cu câţiva ani, un proiect legislativ în acest sens. Scrisoarea preşedintelui, în care acesta îi cere liderului PSD să nu se răzgândească şi să sprijine uninominalul în două tururi, a venit ca replică la declaraţia lui Geoană potrivit căreia singura soluţie în prezent pentru a avea vot uninominal în 2008 este rezolvarea rapidă a obiecţiilor ridicate de Curtea Constituţională în urma solicitării şefului statului. Că Geoană s-a răzgândit şi susţine acum uninominalul Guvernului, după ce susţinuse uninominalul prezidenţial, nu merită aproape niciun comentariu. Se poate spune, cel mult, că a intrat, în sfârşit, în rândul marilor politicieni din România, cum ar fi Băsescu şi Tăriceanu, care, prin exemplul lor, au făcut din faimoasa răzgândire o formă a deciziei politice. Scrisoarea lui Băsescu către Geoană merită însă mai multă atenţie. În afară de formulele de protocol, aceasta conţine şapte paragrafe. La început, Băsescu îi aminteşte lui Geoană că "cetăţenii activi" - a se citi de fapt "cei care au catadicsit să vină la urne" - au sprijinit, pe 25 noiembrie, în proporţie de 81,36%, votul uninominal în două tururi, lucru pe care l-au făcut, potrivit sondajelor, şi 81,9% dintre cei care au votat cu PSD la euroalegeri. Lovitura sub centură apare însă în paragraful cinci: "Sistemul uninominal majoritar permite alegătorilor să ştie exact pentru cine votează. Să ştie, spre exemplu, că un lider de partid locuieşte într-o vilă de la Regia Protocolului de Stat, pentru care plăteşte o chirie simbolică, sperând să o cumpere prin negociere directă, pe baza unei legi adoptate de Guvern şi deja declarată neconstituţională. Este un sistem care permite alegătorilor să sancţioneze acei lideri care susţin dimineaţa, prin voturile lor, un guvern minoritar, pentru ca seara, la televizor, să pretindă că sunt în opoziţie". Cum adică, sistemul uninominal majoritar permite alegătorilor să ştie că un lider de partid locuieşte într-o vilă de la Regia Protocolului de Stat, că plăteşte o chirie simbolică şi că speră să o cumpere prin negociere directă, pe baza unei legi neconstituţionale? Uninominalul majoritar permite să se ştie toate astea? Nu se ştie deja, chit că uninominalul majoritar nu este în vigoare, că Geoană este în situaţia descrisă de şeful statului? Pe de altă parte, nu este hilar că tocmai Băsescu, cunoscut pentru problema cu casa din Mihăileanu, îi reproşează lui Geoană situaţia locativă? În continuare, Băsescu scrie că uninominalul majoritar permite alegătorilor să sancţioneze acei lideri care susţin dimineaţa, prin voturile lor, un guvern minoritar, pentru ca seara, la televizor, să pretindă că sunt în opoziţie. Aici are dreptate, Geoană cam asta face. Însă cum îi poţi cere să sprijine tocmai sistemul de vot care ar permite electoratului să îl sancţioneze în acest sens? Răspunsul lui Băsescu pare previzibil - "Geoană trebuie să sprijine uninominalul majoritar pentru că poporul vrea acest sistem". Răspunsul ar naşte însă altă întrebare: care popor? Cel care s-a prezentat la referendum sau cel, mult mai numeros, care a stat acasă plictisit de gargara inteminabilă a politicienilor, fie că e vorba de Băsescu, Tăriceanu sau Geoană? Să ne amintim că anul trecut Băsescu le-a reproşat lui Vadim Tudor şi lui Marko Bela că s-au unit pentru a-l suspenda. Băsescu a folosit atunci, ca să fie sugestiv, expresia "se pupă pe gură". Te poţi întreba, iarăşi, cum de se mai aşteaptă preşedintele să fie susţinut tocmai de aceşti oameni şi tocmai pentru un sistem despre care spune că permite sancţionarea lor la urne?

Este ca şi cum, ipotetic, ziariştii acreditaţi la Cotroceni ar fi nemulţumiţi de prestaţia purtătorului de cuvânt şi ar spune despre el că este incompetent. Conform logicii prezidenţiale, dacă aceşti ziarişti ar dori ca purtătorul de cuvânt să fie schimbat din funcţie, ar trebui să-i ceară tocmai acestuia sprijinul. Corect?