Aglomeraţie de mitinguri, dezbateri televizate, discursuri mobilizatoare, sondaje care de care mai fanteziste, avalanşă de mesaje pe Internet - toate cu un singur scop: scoaterea românilor din case, pentru a vota pro sau contra demiterii preşedintelui. Dar care vor fi consecinţele votului de astăzi? Ultima săptămână de campanie pentru referendum a arătat până unde poate merge iscusinţa propagandistică a taberei băsesciene. Chiar dacă nu au lipsit aberaţiile, precum cele de genul ultimului sondaj al Metro Media Transilvania, ce vehicula, iniţial, o rată de participare de 77,1%, dezminţirea venind abia în pragul închiderii campaniei, când s-a făcut precizarea că procentul corect e undeva pe la 55%. Diferenţa spune totul despre profesionalismul unor astfel de institute, compromise, de-a lungul timpului, pe barba lor, după repetatele gafe comise cu intenţia clară a manipulării. Pentru că, la urma urmei, nu-i puţin lucru să stai în faţa televizorului şi să constaţi că lehamitea ta de a merge la vot, pe care o credeai împărtăşită de mai toţi cunoscuţii, de fapt te plasează într-o minoritate pusă la colţ pentru pasivitatea ei. Că şi pasivitatea, tradusă prin absenteism, e o formă de exprimare a unei atitudini civice, asta nu mai e demn de reţinut, câtă vreme unii sociologi au devenit unelte ale manipulării. O manipulare la care, din păcate, mulţi români încă se arată receptivi, dovedindu-şi imaturitatea politică şi civică. Un exemplu elocvent îl constituie refrenul repetat de majoritatea celor ce se declară votanţi împotriva demiterii lui Traian Băsescu: "da’ pe cine altcineva să votez?". În logica acestui enunţ, Ceauşescu rămânea mult şi bine în fruntea ţării, dacă, prin 21-22 decembrie ’89, contestatarii săi s-ar fi scărpinat în vârful capului, întrebându-se retoric: "măi, da’ cine o fi mai bun ca ăsta?". Dincolo de fragilitatea argumentării unei astfel de atitudini, ce ţine mai degrabă de spiritul de turmă, decât de o judecată sănătoasă, se află, totuşi, două explicaţii. Mai întâi, că maşinăria propagandistică pro-Băsescu a funcţionat perfect, reuşind să-i întărească acestuia imaginea, uşor şifonată în primele luni ale anului, de arhanghel fără prihană, în luptă cu tot răul istoric pe care-l îndură românii. De cealaltă parte, coaliţia favorabilă demiterii nu a reuşit să găsească cea mai bună strategie de a acţiona concertat, pentru a arăta oamenilor că balaurul cel mai primejdios pentru ţară nu e un rău abstract, compus din moguli, oligarhi şi parlamentari, ci e mult mai uşor identificabil, el sălăşluind în ţeasta suspendatului, de unde năvăleşte periodic peste ţară, să-şi facă de cap în voie. C-aşa-s balaurii... Mai mult decât această greşeală tactică, Traian Băsescu a fost avantajat de absenţa unei alternative pentru Preşedinţie. Oamenii ştiu că, la trei luni după demitere, ar urma alegeri prezidenţiale cu, deocamdată, un singur competitor semnificativ. Lăsându-l pe Băsescu să alerge de unul singur spre Cotroceni, partidele ce i se opun, oricât îl vor mai hărţui, nu vor avea sorţi de izbândă până nu-i vor contrapune o figură credibilă. Dacă lucrurile sunt mai limpezi în cazul demiterii suspendatului, ele se complică în varianta, creditată ca fiind mai plauzibilă, a revenirii la Cotroceni. În campanie, duşmanilor tradiţionali - liberalii şi Tăriceanu - Băsescu le-a alăturat un alt inamic politic colectiv: cei 322 de parlamentari, pe care i-a demonizat pentru exercitarea democratică a dreptului lor de a-i sancţiona derapajele. Practic, vom avea de-a face, şi de acum încolo, cu lupta politică dusă de Palatul Cotroceni şi partidele anexă - PD şi PLD - împotriva tuturor celorlalte forţe parlamentare şi de preşedinte împotriva tuturor celorlalte instituţii. Băsescu ştie că orice oprire a motoarelor ce-au duduit în aceste 30 de zile de suspendare ar echivala, în ochii electoratului său, cu o trădare. De aceea va trebui să acţioneze pentru a-şi îndeplini promisiunile. Ceea ce nu s-a spus suficient de răspicat în această campanie e că, şi dacă ar fi cu adevărat un Făt Frumos - şi nu doar un politician ce inventează balauri pentru a se autolegitima - Traian Băsescu nu va face absolut nimic în plus faţă de ceea ce a făcut până acum. O dată, pentru că-i lipsesc şi pârghiile pe care le mai avea, de vreme ce atât l-a dus mintea să-şi trimită partidul în opoziţie, iar a doua oară, pentru că în întreaga sa carieră n-a dovedit un minim de voinţă de a face ceva concret. În afară de scandal - esenţa personajului politic Traian Băsescu. Votanţii săi îi vor contabiliza, însă, următorul eşec şi e greu de crezut că se vor mai lăsa păcăliţi în 2009. Iată de ce morala acestui referendum e sintetizată într-un titlu al lui Hemingway: "Câştigătorul nu ia nimic". Horia BLIDARU