Cetăţeanul român violat de către oficialităţi

Evul Mediu, creştin fiind, avea iobăgia cu toate pe care le ştim. Apoi a venit Revoluţia Franceză după care iobăgia a dispărut, ultima dispărând sclavia în America. Dar, condiţia lucrătorului, fără drepturi era înfiorătoare, lucru de 12 ore/zi, salariu de subzistenţă, fără concediu, fără.... Emanciparea s-a produs treptat. Apoi comunismul, în partea lui de lume, a asigurat o egalizare nenaturală, cu asigurarea de condiţii minime pentru toţi, dar în condiţii de colivie. Păsărica primea grăunţe şi era ferită de pisici, dar trebuia să stea mută  în colivia ei. Cealaltă parte de lume a evoluat social, respectând inegalitatea naturală dintre oameni, dar în acelaşi timp încercând să respecte dreptul fiecărui individ la împlinire socială, profesională şi materială. A elaborat reguli care să ofere garanţie demnităţii umane de a se împlini, dar sărind calul în mod grotesc: de exemplu, a fi mai atentă la drepturile agresorului decât la cele ale victimei, de a anula o formă şi o parte a educaţiei prin dreptul copilului de a-şi chema părinţii în faţa poliţiei etc... Noi? Noi am chiuit când ni s-a deschis colivia. Ce s-a ales de individ, de cetăţeanul român? S-a ales cu două drepturi majore: dreptul de a-şi lua lumea în cap şi dreptul de a ciripi până răguşeşte. Nu neg diferenţele majore de stil de viaţă şi de condiţie a demnităţii individului pe care le-au adus cele două drepturi câştigate. Este o distanţă enormă faţă de colivie. Eşti liber, dar au dispărut, au fost confiscate condiţiile care să permită fructificarea libertăţii. În care toate aspectele vieţii sociale, ultimul lucru care contează este cetăţeanul, individul cu interesele şi necesităţile sale. În sănătate am ajuns ca de ani de zile nimeni să nu mai vorbească oficial despre calitatea actului medical (interesul cetăţeanului), despre măsuri privind performarea actului medical, ci doar despre câţi bani aduci spitalului, câţi cheltuieşti, cum te încadrezi în buget, toate degenerând în penibilităţi administrative. În viaţa financiară cetăţenii ajung înrobiţi băncilor prin tot felul de clauze mascate, pe care oamenii simpli şi cei fără un asemenea exerciţiu nu le pot depista. În conflictele cetăţeni-bănci, oficialităţile iau întotdeauna apărarea băncilor, iar când unii judecători cinstiţi dau câştig de cauză cetăţenilor, guvernele au grijă ca prin suplimentări de avantaje să garanteze interesele băncilor. Dacă o intreprindere sau o instituţie (de la telefoane, la căldură, ori electricitate) îţi ia bani în plus, nu ţi se dau înapoi, şi nu ţi se compensează luna viitoare ci prin scăderi lunare progresive, ceea ce este un furt din buzunarul cetăţeanului, deoarece instituţiile şi intreprinderile se folosesc de aceşti bani care aduc dobândă. Este furt din buzunarul cetăţenilor. Interesează pe cineva? Politicienii nu au timp de asemenea probleme din cauza ciondănelilor câineşti dintre haite. Ce Parlament! În absolut toate aspectele vieţii sociale cetăţenii sunt trataţi cu o desconsiderare totală. În interesele comunităţii, guvernele se poartă ca nişte guverne de ocupaţie. Pământuri care au fost primite de comunităţi, ca în Moldova, prin danii domneşti de sute de ani sau prin legi agrare, cu multe generaţii în urmă sau le-au avut dintotdeauna, sunt oferite de oficialităţi firmelor internaţionale care calcă în picioare totul. Când comunitatea vrea să-şi apere drepturile care ar fi respectate în orice stat din lume, guvernanţii trimit împotriva lor jandarmii să îi cotonogească. Unui sat întreg i se refuză dreptul de a ieşi pe uliţă, oricui dreptul de a staţiona în sat. Exact ca pe vreme de război, războiul Guvernului României cu poporul român. A analizat cineva juridic aceste aspecte pentru a deschide proces, dacă e cazul european, împotriva abuzurilor oficialităţilor? Comunităţii din Sânmartin i se refuză dreptul la opinie! Caz unic în istoria modernă a lumii de la Hitler şi Stalin încoace. Dincolo de acest aspect, este stupefiantă lipsa capacităţii de gândire a oficialităţilor. Populaţia lumii este în curs de îmbătrânire accelerată. Tendinţa este ca în 15-20 de ani populaţia peste 65 de ani să reprezinte 25% din populaţie. Peste 65 de ani aproape toţi oamenii au cel puţin una sau două boli care vor trebuie îngrijite şi balnear. Turismul balnear va fi cea mai prosperă industrie a viitorului. Turismul de divertisment va fi mărunţel pe lângă cel balnear. România, prin natura sa, ar putea fi o putere europeană a turismului balnear. Dar, minţile înguste sau ticăloase (vânduţi) ale oficialităţilor fac tot pentru a distruge acest potenţial. Cea mai mare staţiune balneară a ţării, Felixul, va dispărea sigur dacă se va pune în mişcare exploatarea gazelor de şist. Prin dislocarea sub presiune a rocilor, prin presiune pe lângă ţevi, prin ţevi care se fisurează etc... apa va fi poluată, nu punctual în jurul sondei ci pe toată întinderea din Felix la Marghita. Adio ape termale cu proprietăţi terapeutice! Nu uitaţi că multe întreprinderi româneşti au fost cumpărate pentru a fi distruse, pentru a li se fura piaţa. Îi interesa piaţa care era mai valoroasă decât întreprinderea. Să fiţi convinşi că lupta pentru banii turismului balnear va folosi toate mijloacele pe care le-a folosit lupta economică de până acum. Locuri de muncă în creştere şi surse de venit pe timp nelimitat vor fi pierdute definitiv pentru a mia parte din acel venit, pe zeci sau sute de ani, prin ceea ce fac acum oficialităţile locale şi centrale. De fapt, fac (prin prostie sau ticăloşie, ori prin amândouă) crimă împotriva poporului român. Nu este exclus ca la un moment dat, această noţiune să devină noţiune juridică şi atunci... Dar, în plus, prin dispriţia sigură a unicatelor mondiale, biologice din lacul izvorului Peţa se produce o crimă împotriva patrimoniului biologic mondial. Ar fi cazul ca locuitorii Felixului şi Sânmartinului să ia legătura cu Greenpeace pentru a mondializa problema, deoarece unicatele biologice de la izvorul Peţei sunt tezaur biologic mondial. Este absolut uluitor ce se întâmplă. În actuala societate românească, cetăţeanul şi comunităţile sunt ultimele care contează. Ce fel de democraţie este aceasta? De tip colonial? Să răspundă fiecare după posibilităţile minţii şi caracterului său, să se întrebe dacă îşi merită soarta şi de ce îşi merită soarta. În acest timp autorităţile locale organizează discuţii publice despre soarta câinilor, dar interzic discuţii despre soarta oamenilor