Cine cere nu piere... - Sporul de antenă, pentru unii - mumă, pentru alţii - ciumă?
În timp ce toţi cei peste 150 de angajaţi ai Consiliului Judeţean Bihor vor beneficia de un spor de 10% din salariu, dat fiind faptul că pe clădire este amplasată o antenă care "generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă ce le-ar putea afecta sănătatea", sute de orădeni sunt expuşi zilnic unor asemenea "radiaţii" fără ca autorităţile să pară interesate de subiect. Antenele GSM montate pe acoperişurile blocurilor pot duce în timp la grave probleme de sănătate şi, cu toate acestea, până acum, aleşii locali s-au arătat îngrijoraţi doar de propria soartă.
Spor pentru "condiţii vătămătoare"
Potrivit art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr.6/2007, "sporul pentru condiţii vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă sau staţii de bruiaj". Pe clădirea în care îşi desfăşoară activitatea Consiliul Judeţean Bihor este amplasată o antenă aparţinând Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, ce serveşte telecomunicaţiilor guvernamentale speciale, secretizate, videoconferinţelor şi pentru semnalizarea unor situaţii de urgenţă. În urma unui buletin de analiză emis de Institutul de Sănătate Publică din Cluj - Napoca, s-a ajuns la concluzia că sănătatea angajaţilor ar putea avea de suferit de pe urma radiaţiilor emise de antenă, astfel justificându-se acordarea sporului de 10%. Numai că în imobilul cu pricina funcţionează şi Prefectura Judeţului Bihor, instituţie ai cărei angajaţi nu se bucură de aceleaşi drepturi. La fel, nici angajaţii instituţiilor situate în vecinătatea CJ nu primesc "spor de antenă", chiar dacă şi personalul acestora ar putea fi afectat de câmpurile electromagnetice, care pot avea o rază de acţiune de circa 40 de metri pătraţi. Chiar dacă beneficiile materiale solicitate de CJ sunt legale, rămâne nejustificată graba cu care autorităţile au tras spuza pe turta lor, uitând de sutele de orădeni care zilnic sunt supuşi radiaţiilor provenite de la antenele GSM montate pe acoperişurile blocurilor. Astfel, dacă funcţionarii publici, printr-o ordonanţă a Guvernului, au cel puţin o compensaţie materială, pe cetăţeanul de rând cine îl protejează?
Antene GSM amplasate haotic
În România nu sunt reglementări clare în privinţa amplasamentului antenelor GSM, precum în ţările mai avansate tehnologic, în care legislaţia prevede amplasarea antenelor la minim 150-300 de metri depărtare faţă de şcoli, spitale, instituţii publice şi interzice amplasarea acestora pe blocurile de locuinţe. Teoretic, totuşi, antenele se pot amplasa numai cu aprobări de la Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (IGCTI), Agenţia pentru Protecţia Mediului, Inspectoratul de Stat în Construcţii, Institutul de Sănătate Publică şi cu aviz sanitar din partea Direcţiei de Sănătate Publică şi o autorizaţie din partea primăriei. În cazul operatorilor de telefonie mobilă, montarea unei antene se poate face numai cu acordul majorităţii locatarilor unui imobil, şi, obligatoriu, cu acordul tuturor celor care locuiesc la ultimul etaj. Numai că, din păcate, companiile negociază cu administratorii de bloc montarea dispozitivelor în schimbul unor chirii mai mult sau mai puţin consistente, fără a-i informa întotdeauna pe locatari despre consecinţele radiaţiilor emise de acestea. Potrivit specialiştilor din cadrul Institutului de Sănătate Publică Cluj-Napoca, efectele nefaste ale expunerii la radiaţii apar în timp şi sunt dintre cele mai grave, cum ar fi: leucemie, perturbarea sistemului nervos, afecţiuni cardio-vasculare etc. Mulţi dintre cei care şi-au dat acordul scris pentru amplasarea unei antene GSM pe acoperişul imobilului în care locuiesc, mulţumindu-se cu un câştig facil, ignoră sau nu cunosc pericolele la care se expun. De cealaltă parte, locatarii minoritari care nu sunt de acord cu montarea dispozitivelor nu prea au de ales, pentru ei neinventându-se încă nici măcar sporurile pentru "condiţii vătămătoare". Mai grav este faptul că autorităţile locale habar nu au câte antene GSM există amplasate în Oradea. Deşi primăria eliberează autorizaţii, responsabilii din cadrul instituţiei au precizat, ieri, că nu dispun de o bază de date care să conţină numărul acestora sau locurile unde sunt montate.
Indiferent de tentativele firmelor de telefonie mobilă şi chiar ale autorităţilor de a convinge populaţia că diversele antene nu dăunează sănătăţii, acordarea sporurilor salariale pentru funcţionarii publici reprezintă o recunoaştere oficială a periculozităţii acestora. Însă, în lipsa unui cadru legislativ adecvat şi "graţie" eternei stări de "dolce far niente" a autorităţilor, sute de orădeni, trăiesc, zilnic, cu "Cernobâlul" pe bloc...
Comentarii
Nu există nici un comentariu.