Dacă nu ştiaţi, România are şi un ministru al Culturii. Erau şanse mari să nu aflăm în grabă acest lucru, dacă premierul Ponta nu se întâlnea cu cancelarul german. Singura ieşire notabilă a lui Daniel Barbu, de când este ministrul Culturii, a fost acum, când  a luat-o la unşpe` metri pe Angela Merkel, spunând că nu a fost bine pregătită. Asta pentru că Merkel ne-a vorbit de lupta împotriva corupţiei şi de statul de drept, chestiuni  pe care domnul Barbu le consideră de mult rezolvate în România. 

E maniera tipic românească de răţoială de la distanţă. Dar acelaşi domn Barbu ne-a oferit o scenă, cu ocazia procedurii de investire a cabinetului Ponta, fără nicio legătură cu aerul acesta de teuton pe care şi-l permite ascuns după biroul de la minister. A fost singurul ministru care, atunci când a dat mâna cu Traian Băsescu, a făcut o plecăciune atât de umilă, că mai avea puţin şi mângâia cu capul  buricul preşedintelui.  Asta a simţit intelectualul nostru să facă. Nu e singurul,  intelectuali mai timoraţi şi mai plecaţi ca ai noştri găseşti  rar. Peste tot, începând cu Franţa, intelectualii sunt de-o agresivitate şi de-o mândrie sfidătoare.  Dar asta n-o dovedesc de la distanţă şi ascunşi  după anonimat.

Însă, înainte de a-i vedea noi prost pregătiţi pe germani, am face bine să vedem cam ce prestăm la noi acasă. E clar că tot anul acesta se va vorbi doar de regionalizare şi revizuirea Constituţiei. Acum va veni şi referendumul iniţiat de preşedinte, prilej din nou de scandal politic. Toate acestea într-un an neelectoral. Anul viitor, va fi un an dublu electoral. Şi uite aşa se poate gurverna o ţară, vreme de doi ani, fără să faci nimic. Doar de la televizor, doar prin contre politice şi prin sondaje. În afară de a plăti nişte amărâte de pensii şi salarii de nimic,  aceşti politicieni, "bine pregătiţi" economic, nu fac nimic. 

Desigur, pentru ei fac, partidele în România devenind adevărate armate, din rândul cărora dacă nu faci parte, nu exişti.  Ba se şi creează o uluială dacă vine cineva din afară, dornic să-şi pună în valoare competenţele. Ce tupeu să pretinzi să vii doar pe bază de competenţă? Aproape că trebuie să te simţi prost că ai îndrăznit să te atingi de ceva ce nu ţi se cuvine. Ca şi cum n-ai trăi pe lumea asta, ca să ştii, că doar prostul pus de partid are întâietate.

Dar dincolo de aceste metehne generale, actuala putere suferă şi de  infantilism politic. Cei care se dau bine pregătiţi de-au ajuns să dea lecţii Germaniei, comit de un an încoace, gafă după gafă.  Nu poţi să lupţi cu Europa, SUA, statul de drept, doar pentru că Băsescu e de partea respectivă, nu poţi să te baţi cu justiţia, doar din cauza lui Băsescu, nu poţi fi monarhist, doar pentru că Băsescu s-a certat cu Casa Regală. Nu poţi fi pentru 588 de parlamentari, doar pentru că Băsescu vrea 300. Asta e ca şi cum ar trebui să-l hulim pe Hristos, pentru că e mereu pe buzele puşcăriaşului de Becali. Una e adversitatea politică şi altceva e orientarea de fond, o anumită direcţie în acord cu cerinţele europene.

E o inconştienţă fără margini să sacrifici totul, doar pentru că tu ai lupta ta. Iar dacă nu e doar asta, simpla  manifestare de Gică - contra, şi vorbim de fapt de o viziune politică, atunci e foarte grav. Înseamnă că ne apropiem de Viktor Orban, Erdogan, Putin, Lukaşenko, pentru că  deja unele revizuiri aduse Constituţiei calcă pe lângă democraţie.

Dar noi nu luăm lecţii de la nimeni, pentru că suntem bine pregătiţi.  Dacă pe partea economică nu mai avem ce discuta,  vom ajunge să dăm şi lecţii de constituţionalitate Germaniei. Aşa că, la următoarea întâlnire cu Angela Merkel,  premierul îl va putea lua cu el şi pe ilustrul tovarăş Barbu, ca să-i dea în cap cu Constituţia cancelarului german.