Până la difuzarea imaginilor cu cei doi foşti capi ai agriculturii, pentru majoritatea românilor, dincolo de corupţia măruntă, de zi cu zi, necesară supravieţuirii, mafia la nivel înalt era învăluită într-o nebuloasă ce-i potenţa misterul. Accesibilă doar iniţiaţilor ce au ştiut să se învârtă în meandrele tulburi ale concretului post-decembrist, tainica băşică a pleznit, acum, în văzul lumii.

Difuzarea imaginilor cu Remeş, Mureşan şi Ciorbă a răspuns unei aşteptări imense. Marea masă a asistat, ani în şir, în paralel cu propria zbatere de azi pe mâine, la îmbuibarea ostentativă a unora, puţini, dar tot mai puternici, ocrotiţi de o aură de invincibilitate. Regimurile au venit şi-au plecat, omerta transpartinică asigurând imunitatea rechinilor. Frustrările alimentate de perpetuarea ticăloşiei au creat o imensă sete de sânge. De aici, succesul, de-a lungul timpului, al unor lideri politici care-au pozat în justiţiari, precum Vadim cu procesele mafioţilor pe stadioane sau Băsescu şi ţepele din Piaţa Victoriei. De aici, dezamăgirea în faţa lipsei de rezultate a cruciadei anti-corupţie declanşate de şeful statului la televizor. O luptă fără victime, precum o arată modestele rezultate obţinute de faimoasa DNA. După doi de când Daniel Morar conduce această instituţie, doar 15 cazuri de mare corupţie se află pe rolul instanţelor de judecată, după cum mărturisea chiar procurorul-şef al direcţiei, într-un interviu de zilele trecute.
Ţinut departe de pârghiile puterii, inclusiv prin respingerea moţiunii de cenzură, lăsat de guvern şi fără comisia de la Cotroceni care aviza cercetarea miniştrilor, Traian Băsescu a contraatacat pe cartea ce-i este cel mai la îndemână. Iar lovitura a fost cu adevărat de maestru. Înregistrarea de la TVR a făcut deliciul unei mulţimi dornice de sânge iute şi cu mânie vărsat, fără prea lung giudeţu. Boborul a primit ce-a poftit, iar duşmanii liberali ai preşedintelui s-au trezit mai încolţiţi ca niciodată. Restul nu mai contează. Mutarea, îndreptăţită sau nu, a centrului atenţiei dinspre făptuitori înspre divulgatori, discuţia despre moralitatea ori justeţea demersului jurnalistic al celor ce-au difuzat imaginile sau despre legalitatea interceptărilor - toate acestea nu mai interesează marea masă şi nu pot cârpi gaura creată în imaginea liberalilor. Cui îi pasă, de pildă, de dezvăluirile privind legăturile şefei ştirilor de la TVR, Rodica Culcer, cu fosta Securitate sau ale DNA cu o organizaţie non-guvernamentală, precum Freedom House, prin intermediul căreia se pare că s-au scurs imaginile spre marele public?
Deja se zvoneşte că, în curând, alte înregistrări vor invada ecranele şi Internetul. „Aşa cum aţi văzut caseta filmată cu Traian Remeş, există probe şi pentru alţi miniştri", a declarat ieri Cozmin Guşă, cel despre care Adrian Năstase spune că „spală rufele murdare ale serviciilor, spărgând diferite informaţii pe piaţă". La DNA TV, aşadar, e coadă, iar mulţimea îşi freacă mâinile fericită, tropăind nerăbdătoare, în aşteptarea unui nou episod din reality-show-ul „Înregistrarea zilei cu Daniel Morar". Mai interesează pe cineva că Justiţia s-a mutat la televizor? Mai contează că nici unul din aceşti miniştri nu va păţi nimic, în afară de ruşinea din aceste zile? Mai are vreun rost să vorbim de iminenţa activării clauzei de salvgardare în acest circ de o veselie amară? Mai are vreo importanţă că forma murdară cu fond putred, care este România zilelor noastre, aduce pe zi ce trece tot mai puţin cu Europa şi tot mai mult cu Africa, prin comportamentul tribal al politicienilor, instituţiilor şi cetăţenilor săi?

Dar cel mai grav e că aud tot mai mulţi tineri lucizi spunând ceea ce jurnalista Oana Despa sintetizează plastic: „Câteodată, zilele astea, mi-am dorit să desfiinţez România. Să o declar falimentară şi să o închid, ca pe o afacere care merge prost. Să pun în vitrina Europei un anunţ că vând la solduri ultimele rămăşiţe de moralitate şi onoare. Să le dau ieftin, pe un amărât de leu". Astfel de tineri vor părăsi şi ei, în curând, corabia sinucigaşilor. Cine are de pierdut mai mult?

http://blidaru.wordpress.com/