A devenit o modă a zilelor noastre, mai ales în rândul "cetăţenilor onorabili şi stimabili", ajustarea biografiei celor odată ajunşi mari, precum celebra "isprăvniceasă" a lui Alecsandri. Am fost emoţionaţi pâna la lacrimi, când am aflat despre eforturile "enigmatice şi cuminţi" ale unui bard naţional, care a înfiinţat o universitate privată numai pentru ca mult mai tânăra sa soţie să intre în rândul oamenilor cu studii superioare, iar ca să fie sigur că distinsa doamna nu o să aibă probleme cu cadrele didactice, a uns-o directoare a respectivei instituţii de învăţământ superior (aproape la fel ca omul muncii de la Sibiu, care, luând-o de soţie pe mama viitoarei consoarte a tatălui său, ajunsese... propriul său bunic). În aceste zile se derulează sub ochii noştri un spectacol trist pe marginea unei celebre fabrici de diplome şi titluri academice. Ce va fi vom vedea, dar nici cu trecutul apropiat nu ne e ruşine. Lumea bună şcolită la facultăţile de la Vadu Crişului a acces la masterate în centrul universitar de înalt renume şi cu îndelungă tradiţie academică Marghita. Un hâtru spunea, într-o sâmbătă, cu câţiva ani în urmă, că dacă în acel moment ar cădea o bombă peste o anume clădire din Marghita, judeţul, administraţiile oraşelor şi comunelor sale, finanţele judeţene, poliţia şi alte autorităţi administrative ar rămâne decimate, căci impulsionaţi şi de acel plus de 15% la salariu, dar şi de ispita unui CV cosmetizat, mare parte din capii acestor unităţi studiau de zor acolo la fiecare sfârşit de săptămână. Tentaţia de a-şi înfrumuseţa propriul CV i-a ademenit şi în alte chipuri pe unii dintre "domnii" ajunşi cineva şi dornici de a fi mai... ceva decât cei asemeni lor. Citeam nu demult în CV-ul unui respectabil intelectual orădean că domnia sa a fost vicepreşedinte al unei comisii permanente a consiliului local. Am fost foarte impresionat să aflu acest lucru în cazul unui om care este apreciat de către semeni ca etalon de cinste şi corectitudine, în contextul în care este ştiut, pentru oricine care are cât de cât habar de administraţie publică, faptul că aceste comisii n-au avut niciodata vicepreşedinţi, ci doar presedinţi, secretari şi membri. Acelaşi domn susţinea într-un act public (declaraţia de interese, care intră sub incidenţa prevederilor legale privitoare la falsul în declaraţii) că deţine o funcţie de vicepreşedinte al unei structuri, când toată lumea ştie că el are o cu totul altă funcţie acolo. Genialul filantrop şi manager sportiv Becali George, frate de cruce cu preşedintele lui Real Madrid şi şef al profesorului universitar Dan Pavel, este student, iar în curând va fi licenţiat universitar, chiar dacă nu-şi mai aminteşte unde a absolvit liceul (dar oare chiar l-o fi absolvit?). Cu câţiva ani în urmă, George Pădure - primarul Sectorului 1 din Bucureşti (mai ştiţi reclama cu "... un pic mai bine pentru dumneavoastră") - acorda din belşug facilităţi pentru studenţi, exact în vremea în care şi dânsul era student (prima facultate). A devenit o modă ca autorităţile publice să-şi recompenseze aleşii disciplinaţi, care votează... "cum vrea partidul" (chiar dacă unii sunt din alte partide) cu excursii de o zi sau două în statele europene sau în oraşele cu care târgurile pe care ei le administrează sunt înfrăţite. Am fost surprins să constat că aceste "experienţe" sunt consemnate în CV-urile unora dintre "faliţii noştri, bihoreni d-aci" la rubrica "Specializări-perfecţionări", vrând să creeze impresia că ar fi ceva gen doctoratul în "Maşini hidraulice" al lui Petre Roman în Franţa, la vremea când Elena Ceauşescu voia cu orice preţ să-l ţină departe de Zoe pe cel care avea să devină peste circa 15 ani idolul damelor de la APACA. Exemplele ar putea continua. Cert este că a devenit realmente o boală contagioasă dorinţa unora de a-şi înfrumuseţa "din condei" biografia. Ei chiar cred că reuşesc, uitând pilda din basmul cu împăratul gol, care încercase să-şi confecţioneze cele mai alese straie, fără să ţină cont de regulile elementare ale bunului simţ!