Beneficiind în 2003 de „aluviunea" câtorva milioane de forinţi repartizaţi de Guvernul Orban către comunitatea maghiară din România în temeiul afiniţăţilor speciale pe care primul ministru al Ungariei o avea cu preşedintele de onoare al Uniunii ce a avut câte ceva de spus în fiecare dintre guvernările României postdecembriste (vorba ceea: minoritari, minoritari, dar cu... tenacitate mare), Fundaţia „Mecena ..." este precum iedul care suge de la mai multe ugere. Astfel, în calitate de membră - conform Statutului acestei aşa-zise formaţiuni politice - cu drepturi depline a UDMR-ului, a beneficiat nemijlocit de voturile consilierilor locali ai UDMR din Oradea şi de loby-ul făcut (în propriul interes, la urma urmei) atât de către preşedintele excutiv al Filialei Bihor cât şi de către liderul (preşedinta) forului colegial „naţional" de conducere (CRU) al Uniunii. A mai beneficiat - această „societate de... binefacere" - şi de neatenţia (elegant spus) celor care au avizat proiectul de hotărâre înainte să intre în dezbaterea consiliului local, respectiv au confirmat legalitatea unui act administrativ aprobat prin votul unor consilieri obligaţi prin lege să se abţină. În final Fundaţia, prin reprezentanţii săi, a obţinut folosinţa gratuită a unui imobil (teren) care valorează mai mult de un milion de euroi, promiţând doar (A întrebat-o cineva dacă şi cum a făcut-o până acum?) că va atribui burse de studii al căror cuantum total pe durata folosinţei garantate asupra acestuia (49 de ani) ar putea atinge cel mult 40% din valoarea terenului. Bună şi afacerea asta cu mecenatul! Nu-i aşa? O fi bună, cu certitudine, dar nu pentru toată lumea! Poate doar pentru membrii fondatori ai acestei „societăţi de binefacere", despre care, tot din spaţiul virtual, aflăm că s-ar numi Kiss Alexandru Iosif-Francisc şi Mudura Alexandru. Unde am mai auzit noi numele astea?
Despre canalele de acces ale studenţilor aspiranţi spre potenţialele burse „Mecena": ... rămâne cum „am" stabilit... ei! Anunţul privind selecţia s-a dat pe un „online" cu totul special, şi, chiar dacă se pare că se primeau înscrieri şi la sediul unde funcţionase „Asociaţia ProBasarabia şi Bucovina", acest lucru se întâmpla doar pentru că acolo este acum sediul Fundaţiei Mecena.

Se pare că revin la modă bancurile cu Radio Erevan, căci ne aducem aminte de o masivă donaţie de carte transmisă de către Inspectoratul Şcolar Harghita „fraţilor de peste Prut" prin august 1991 (la momentul proclamării independenţei Republicii Moldova). Bucuria basarabenilor a fost fără margini primind coletele imense de cărţi. Şi-au potolit însă repede emoţiile, constatând că în mare parte manualele recepţionate erau abecedare... în limba maghiară.