Democraţia şi cultura occidentală s-au născut în Agora, în spaţiul public, în cursul controverselor de idei care se produceau în dialoguri programate, urmărite de locuitorii cetăţii şi protejate de lege. Erau considerate atât de importante pentru bunul mers al cetăţii şi al binelui public încât înţeleptul Solon a elaborat, în Atena antică, o lege prin care cei ce întrerupeau dialogul din Agora sau îl perturbau erau pasibili de ostracizare, ceea ce era mai rău decât închisoarea.

Soluţiile la problemele complexe, cum sunt cele sociale, apar cel mai adesea în fulguraţii de moment, în cadrul disputelor de idei, în cadrul dialogului... Dar pentru a fi productiv, dialogul are şi el nişte reguli. În primul rând trebuie moşit adevărul, ceea ce înseamnă că nu are importanţă cine vorbeşte, ci ceea ce vorbeşte, că vorbitorii nu se referă la persoane, ci la idei. La noi nimeni nu caută adevărul, toată lumea vrea să îşi impună punctul de vedere, ceea ce înseamnă automat ratarea adevărului. La noi, toată lumea paranoidizează personalizând orice replică, interpretarea nu ca o comentare a ideii pusă în discuţie, ci ca un atac la persoană. În al doilea rând un vorbitor este, în cadrul dialogului autentic, lăsat să îşi expună ideea până la capăt, dar o idee, nu două, de unde este preluată de interlocutor şi dusă mai departe. La noi nimeni nu aşteaptă, nu ascultă până la capăt vorbele şi ideea interlocutorului, ci sare cu vorba peste el, vorbind concomitent cu el. Într-un grup sar chiar mai mulţi, rezultând un cor al cârdului de gâşte. Este aceasta dovadă ori de prostie, ori de rea intenţie, adică de o tehnică de a-l bloca pe interlocutor, de a-l acoperi, de a nu se putea face auzit. Deci este ori prostie, ori imoralitate. O altă tehnică de blocare a interlocutorului este aceea de a prelua cuvântul şi a trăncăni vrute şi nevrute spre a epuiza timpul şi a nu permite celuilalt să-şi expună punctul de vedere. Toate acestea derivă din desconsiderarea adevărului şi din intenţia, în fond agresivă şi necinstită, de a-şi impune punctul de vedere. "Adevărul sunt eu." O asemenea atitudine, care poate aparţine doar sacralităţii, este o trufie de cel mai prost gust posibil. Oricine poate prelua şi duce mai departe ideea dintr-un dialog. Acesta este un drept democratic, este dreptul la şansă. Dar nu toţi cei ce vor să îşi exprime opinia sunt egali în experienţă, în inteligenţă, în cultura domeniului, în discuţie. Dacă vreţi un exemplu extrem, există o imensă diferenţă între un laureat Nobel şi ciobanul Gheorghe, care îşi duce viaţa izolat cu oile lui, indiferent cu ce inteligenţă s-a născut. În degradeuri şi nuanţe există asemenea diferenţe între majoritatea oamenilor. Deci oricine poate prelua o idee şi trebuie să aibe acest drept, dar nu este chiar totuna cine vorbeşte. Omul inteligent vrea să înveţe şi întotdeauna preferă să asculte şi mai ales îi ascultă cu respect pe cei ce ştiu că au ce spune. Prostul nu are noţiunea valorii. Pentru el, nu există o democraţie a valorii, ci o egalizare stupidă, de tipul între gâşte orice lebădă nu este decât o altfel de gâscă sau chiar o abatere stupidă. Din păcate, în societatea românească a dispărut cultul valorii, respectul pentru valori şi cuvântul lor. Drept urmare se confundă o idee cu o părere. O idee este concluzia unei cunoaşteri directe a temei, iar o părere este trăncăneala unuia care nu ştie ce este un acid nucleic, dar îşi dă şi el cu părerea despre bolile genetice. S-a ajuns aici deoarece de două generaţii impostori cu tupeu au minimalizat şi marginalizat, în învăţământ, ştiinţele comunicării, inclusiv arta de a vorbi şi ştiinţele argumentării. Până nu se va face această corecţie nu vom şti să dialogăm. Avem nevoie de a reda ştiinţelor umaniste în şcoală, statutul lor de ştiinţe formatoare uman. Mai mult, fără cultură putem avea meseriaşi, dar nu putem avea profesionişti, indiferent de diplomele şi licenţele câştigate, azi mai mult plătite. Fără cultură avem jumătăţi de oameni. De aceea este atât de importantă arta sau ştiinţa dialogului, fără de care societatea românească nu poate ajunge o societate normală.