În ediţia de ieri „Crişana" făcea dovada faptului că în iarna anului 1945 celebrul fotbalist Iuliu (Gyula) Bodola a fost arestat fiind suspect de „delicte" fasciste. În ziarul „Viaţa Nouă" din 16 februarie 1945, pagina 4 era anunţată arestarea „cunoscutului fotbalist de profesie, Iuliu Bodola", pe motiv că a fost în serviciul Gestapoului nazist, denunţând mai multe persoane din Oradea pentru a-şi însuşi averea lor. Şi în presa maghiară din acelaşi an au apărut însă articole acuzatoare la adresa fotbalistului.

 

În numărul 54/ 1945 al ziarului orădean maghiar „Nepkarat" este publicată mărturia unui proprietar evreu al fabricii de încălţăminte „Eterna". Filip Rosenberg relata că autorităţile hortyste i-au impus drept asociat la fabrică pe Bodola, deşi nu avuseseră înainte nicio relaţie de afaceri, ori fotbalistul să-i fi plătit contravaloarea asocierii. Acţiunea se înscria în planul guvernamental hortyst impus după 30 august 1940, prin care reprezentanţi de încredere ai statului erau numiţi „inspectori" în cadrul întreprinderilor şi băncilor cu proprietari evrei sau români, cu scopul de a şi le însuşi. Familia Rosenberg este deposedată în cele din urmă de întreaga afacere care trece în mâinile lui Bodola, familia fiind deportată în mai-iunie 1944 din Oradea.

„Atunci când au venit nemţii, în 1944 (este vorba de ocuparea Ungariei de către trupele nemţeşti, de teama pierderii acestui aliat, Horty fiind suspectat că ar negocia cu aliaţii - n.r.), domnul Bodola era în serviciul Gestapoului (...) De altfel, sportivul a fost auzit spunând cuvinte injurioase la adresa lui Churchill şi Stalin. Şi asta, de mai multe ori", relatează domnul Rosenberg pentru ziarul citat. Soţii Rosenberg supravieţuiesc deportării şi internării în lagăr, reîntorcându-se la Oradea în ianuarie-februarie 1945.

Un alt martor, de astă dată din cadrul clubului unde a jucat Bodola, Clubul Atletic Oradea (CAO), relatează şi el: „Încă din 1943, pe timpul camuflajului (regimul de noapte impus pe timp de război - n.r.), numitul Bodola s-a manifestat în public împotriva evreilor, pe care îi dădea jos de pe trotuar", susţinea Szanto Szandor.

Gazeta Sporturilor din 21 ianuarie 1946 a preluat articolul din ziarul orădean, în final precizându-se: „Suntem informaţi că şi presa de la Budapesta se ocupă de cazul Bodola, care ar fi dat pe mâna Gestapoului mai mulţi sportivi unguri."

Nu se ştie exact cât a stat închis Bodola după arestarea lui în primele luni ale lui 1945. De asemenea, nu există indicii că ar fi fost judecat de vreo instanţă românească sau maghiară. Cert este că în 1946 Bodola pleacă în Ungaria unde va juca la MTK Budapesta, fiind selecţionat apoi în 13 meciuri pentru naţionala Ungariei. Deşi era cetăţean român, Bodola nu s-a mai întors niciodată pe meleagurile în care s-a născut.

 

Faptul că nu există dovezi despre un eventual proces al fostului internaţional - justiţia fiind singura în măsură să se pronunţe asupra acuzaţiilor - complică şi mai mult cazul. Astfel, devine plauzibilă ipoteza ca autorităţile vremii să fi închis ochii asupra acuzaţiilor, Bodola fiind o celebritate în epocă. În noiembrie 2008 stadionul Municipal din Oradea a primit numele „Iuliu Bodola", iniţiativa aparţinând consilierilor UDMR.