În hăţişul legilor fondului funciar privind retrocedarea terenurilor cu vegetaţie forestieră, prin OUG 102/2001, s-a aruncat dreptul de proprietate pentru păduri într-un haos, acesta îndepărtându-se de valorile democraţiei şi fiind împins către perioada de tristă amintire. Spun asta deoarece în formele asociative reînfiinţate acest drept se îngrădeşte, membrii neavând posibilitatea să-şi înstrăineze propriile cote-părţi între ei sau unor persoane din afară şi neputând transmite acest drept nici prin testament sau donaţie, ci numai prin moştenire legală, iar atunci când se stinge proprietarul de drept fără moştenitori, se stinge şi acest drept de proprietate, acesta trecând în proprietatea statului şi în administrarea consiliului local comunal. Iată cum se naşte haosul, încât membrii acestor asociaţii nu ştiu unde este graniţa legislativă între stat şi proprietarul de drept, din moment ce acesta nu poate dispune de proprietatea lui aşa cum îi dictează interesele, iar despre exploatare în interes propriu nu poate fi vorba. Cu alte cuvinte, proprietarul nu este proprietar cu toate drepturile, ci doar un semiproprietar. În aceste condiţii, s-a reînfiinţat, la Vârciorog, composesoratul urbarial "Măgura", cu peste 500 de composesori care deţin peste 1.400 ha de pădure. Aceasta a fost fondată în 1928, de către Capotă Ştefan, a Evii, şi Tonţ Gheorghe, a Trunchii. Aceste urbarii au fost câştigate în urmă cu 240 de ani, în condiţiile istorice de atunci, şi anume: În comitatul Bihor, în evoluţia raporturilor feudale, apar schimbări în domeniile ecleziastice, fiscale şi nobiliare, când sporesc sarcinile feudale ce creează nemulţumiri şi plângeri ale ţărănimii. În aceste condiţii, Maria Tereza, prin petenta din 14 iunie 1766, ordona comitatelor să întocmească urbară pe baza normelor drepte, pentru a-i ocroti pe supuşi de la prestarea normelor neconforme legilor. Astfel s-au format urbarii şi la Vârciorog, cum figurează şi astăzi în cartea funciară. În aceste condiţii, domeniile respective au suferit modificări considerabile prin reorganizare, astfel, în documentele vremii, figurează şi districtul Serghiş, astăzi sat aparţinător comunei Vârciorog, care a rămas în proprietatea fiscului regal încă din anul 1713. Astăzi, în noul context legislativ, după reînfiinţarea acestor forme asociative, aşa-numitul consiliu de administraţie conduce destinele acestei asociaţii, prin preşedintele său, care ar trebui să administreze în mod competent şi cu bună credinţă această avere colosală, a cărei valoare numai a uzufructului dat de Dumnezeu se cifrează la multe sute de miliarde lei. În calitate de composesor, am participat, în 2004, la o adunare generală extraordinară a societăţii, convocată de cenzorul societăţii, economistul Capotă Aurel (fiul fondatorului din 1928), când mi-a fost dat să asist la cel mai mare haos din viaţa mea întâlnit în cei 47 de ani de activitate, în care, prin natura muncii mele, am participat la multe adunări generale cu ţărani. Aici nu s-a înţeles om cu om, neputându-se prezenta materialele pregătite şi dezbaterea lor într-un mod civilizat. Din raportul cenzorului, au reieşit grave abateri şi abuzuri cum ar fi: lipsa evidenţei contabile cu balanţe lunare, bilanţuri trimestriale şi anual pe anul 2003, neexistând contabil angajat care să conducă şi să ţină această evidenţă. Preşedintele de atunci (astăzi decedat) a ridicat numerar din bancă, din iunie 2003, până la data controlului, suma de 335.700.000 lei, care nu a fost depusă în casieria unităţii pentru a fi gestionată legal, conform normelor în vigoare. Din această sumă, s-au justificat cu acte 187.500.000 lei, rămânând nedecontată suma de 148.200.000 lei, din care lipseau 28.000.000 lei, recuperată de la preşedinte în timpul controlului. Cenzorul, un renumit expert contabil pentru instanţele de judecată, ca om al legii, pe baza constatărilor celor de mai sus şi altele, a propus adunării generale schimbarea Consiliului de Administraţie, când s-a declanşat un adevărat vacarm de către cei 60-70 de participanţi la adunarea generală, din cei peste 500 cât numără asociaţia. Aceştia s-au grupat în două tabere, una "pro" şi alta "contra" schimbării, fără a se putea lua o hotărâre, propunerea rămânând în coadă de peşte. Din cuvântul celor care au încercat să prezinte anumite stări de lucruri, a reieşit: licitarea vânzării masei lemnoase nu s-a făcut în mod transparent, conform legii; există o mare goană după lemnul valoros ca cireşul sălbatic, acesta se taie fără marcaj, iar cioturile se scot imediat pentru a nu rămâne urme. Acest lemn valoros se vinde sub preţul legal în vigoare, care variază între 490.633 şi 4.445. 282 lei/ mc, preţ vizat de Ministerul Finanţelor Publice cu nr. 689.255/2004. Cineva a fost interesat ca acest patrimoniu să nu rămână în Administrarea Ocolului Silvic Dobreşti, din imediata vecinătate, în a cărui rază de activitate se situează asociaţia, probabil pentru că acesta este al statului şi care, prin menirea sa, are obligaţia de a impune disciplina în exploatare, cu respectarea normelor în materie. Astfel s-a trecut la Ocolul Silvic particular "Piatra Craiului", de la Bratca, situat la 60-70 km, căruia i se plăteşte pentru prestaţiile sale peste 500.000.000 lei anual. Oare acest ocol va administra mai bine acest patrimoniu, de la o distanţă aşa de mare cu măsuri de investiţii şi conservare? Se pune întrebarea câte contravenţii au constatat cei trei pădurari ai ocolului particular de când păstoresc acest patrimoniu? Nimeni nu vorbeşte de planul de împăduriri a versanţilor, unde, în urmă cu doi ani, s-a produs un dezastru, în urma unei avalanşe de zăpadă au fost răsturnat copacii din vârf şi până la vale, mulţi dintre ei seculari. Probabil că se aşteaptă un alt dezastru de eroziune a solului, alunecări ale dealului spre vale, care să zăgăzuiască apele în aval şi crearea unui baraj natural precum la Lacul Roşu de la Cheile Bicazului, pentru a deveni un punct turistic mai atrăgător. După această adunare generală, am ajuns la concluzia că oamenii de aici, în calitate de composesori şi semiproprietari, asistă astăzi neputincioşi la decimarea acestui patrimoniu dăruit de Dumnezeu şi degradarea terenului în neştire cu utilajele forestire folosite la exploatarea lemnului cu consecinţe dezastruoase. Ei refuză apatic, aşa cum s-a văzut, să participe la adunările generale pentru a nu fi părtaşi la decizii nonconformiste, contrare voinţei lor, dar, în disperare de cauză, nemulţumirile lor clocotesc în "cazanul" deznădejdii. Ei aşteaptă un reviriment, de undeva, de a se face dreptate, până nu şi-o fac singuri ca pe timpul Mariei Tereza, sigur pe o spirală dialectică superioară a dezvoltării societăţii de astăzi cu o conştiinţă în contrast cu cea de odinioară ancorată în credinţa şi frica de Dumnezeu. Iată cum din haos se naşte haos într-un vid legislativ în materie, când toată lumea stabileşte reguli după priceperea şi interesul său, aplicând principiul machiavelic "scopul scuză mijloacele", ba chiar mai mult, cu aplicarea legii junglei în adevăratul sens al cuvântului, fără a fi tras cineva la răspundere pentru faptele sale, mai rău ca în Cooperativa Agricolă de Producţie de odinioară, care, de bine, de rău, avea organe abilitate de control. Acum, în preajma adunării generale de bilanţ şi alegerea organelor de conducere a composesoratului, se aşteaptă o analiză temeinică din partea preşedintelui interimar, care pare bine intenţionat, cu măsuri adecvate şi alegerea unor oameni competenţi, cinstiţi şi cu simţ de răspundere, capabili să gestioneze această colosală avere obştească, dar se aşteaptă şi un reviriment legislativ de abolire a OUG 102/2001.