Este strigător la cer, este de neînchipuit şi de neînţeles pentru majoritatea orădenilor, oameni de bună credinţă şi dornici de cultură, ce s-a petrecut, în cursul anului trecut şi la începutul anului 2005, cu cele mai reprezentative instituţii de cultură ale Oradiei şi Bihorului, aşa cum sunt Muzeul Ţării Crişurilor, Biblioteca Judeţeană "Gh. Şincai", Librăria Mihai Eminescu şi Librăria "Tineretului". Pragul acestor unităţi a fost trecut cu plăcere, de-a lungul timpului, de toţi cei dornici de cunoaştere, oameni de cultură, istorici, literaţi, profesori, elevi şi studenţi, de toţi cei care au iubit şi iubesc cuvântul scris, de localnici, de cei veniţi în vizită în Oradea sau în staţiunile Bihorului. Faptul că instituţiile respective au părăsit sau vor trebui să-şi părăsească sediile reprezintă o contrarevoluţie culturală. Cei cărora li se datorează acest dezastru cultural, pentru că nu-l putem numi altfel, oare nu au conştiinţa pătată? Au ei odihnă, somn şi linişte în sufletul lor? Ca şi cei care şi-au dat avizul sau au hotărât această stare de lucruri nemaiîntâlnită, uitând că toate aceste unităţi au adăpostit bunuri şi valori, nu numai ale românilor, ci şi o bună parte din vestigiile culturale ale minorităţilor care locuiesc pe aceste meleaguri. Regretabil este că atât în cazul Muzeului, cât şi al Bibliotecii, factorii de decizie au fost episcopii romano-catolic şi greco-catolic. În cazul Bibliotecii Judeţene, mutarea a fost forţată, iar în timpul lucrărilor la acoperiş multe dintre cărţi au fost deteriorate. Ni se îndulceşte puţin amărăciunea, auzind de la episcopul Bercea că în locul Bibliotecii, într-o aripă, va fi amenajat un muzeu, care ne-ar bucura, dacă ar reprezenta exponate din viaţa şi istoria poporului român, nu numai a minorităţii greco-catolice. La toate acestea se adaugă un fapt ieşit din comun, nemaiîntâlnit în zilele noastre, petrecut în luna ianuarie, când episcopul Tőkes Laszlo, în faţa unui mare număr de credincioşi ai săi, a găsit de cuviinţă să conturbe slujba religioasă de la Biserica Ortodoxă "Sfânta Treime", cu scopul de a ocupa prin forţă un teren care niciodată nu i-a aparţinut domniei sale, nici de fapt, nici de drept. Regretăm că neregulile, faptele foarte grave care atentează la buna-cuviinţa, la cultura şi civilizaţia poporului român vin de la preasfinţiile lor, care, parcă, atât ei, cât şi enoriaşii lor, nu ar fi beneficiarii acestor lăcaşe de cultură.