Pentru a informa corect publicul cititor asupra politicii "paşilor mărunţi" ai partidelor şi bisericilor maghiare din România, pe linia exproprierii statului român de imobile, pământ arabil, păşuni, păduri, terenuri intravilane din Transilvania, în conivenţă cu liderii politici români de pe plan local şi de la Bucureşti, continuăm serialul nostru cu cazul clădirii fostei Policilinici nr.1 din Oradea, str. Republicii nr.35.

Am constatat că electoratul român nu cunoaşte sau nu-l interesează acest fenomen politico-economic numit retrocedarea bunurilor expropriate de statul comunist către vechii proprietari (persoane particulare, instituţii). Pe baza unor documente false sau folosite  prin omisiunea unor decizii internaţionale şi judecătoreşti din perioada interbelică (1919-1940), partidele maghiare din România zilelor noastre, în special UDMR, împing "bisericile istorice" maghiare pentru a solicita statului român, în cazul nostru Primăria Oradea, Consiliul Judeţean Bihor, Prefectura Bihor, să-i retrocedeze clădiri şi terenuri care, potrivit Tratatului de pace româno-ungar de la Trianon (4 iunie 1920), nu le mai aparţin.

Pentru a puncta pe bază de documente autentice din Arhivele Naţionale ale României şi Cartea Funciară Oradea, istoria clădirii Policlinicii nr.1. Între 1899-1900 administraţia austro-ungară construieşte Palatul Finanţelor Comitatului Bihor pe un teren care, până în 1889, a aparţinut Ordinului călugăresc catolic Mizericordian-Milostiv. Încă din 1889 terenul fusese expropriat de statul austro-ungar deoarece Ordinul călugăresc amintit nu-şi plătise impozitele către municipalitatea orădeană. Consiliul Local Oradea expropria terenul prin decizia nr.365/23188/898, hotărâre parafată de Ministerul de Interne maghiar şi şeful regional al Ordinului Mizericordienilor.

CF din 6 mai 1906 înscrie că terenul nu mai aparţinea Ordinului călugăresc amintit, ci statului maghiar. Ca urmare, între 1900-1919 clădirea funcţionează ca Palat al Finanţelor comitatului (judeţului - n.n., după terminologia administrativă românească) Bihor. Tratatul de la Trianon înscrie în art.119 că toate clădirile publice ale statului maghiar (primării, prefecturi, tribunale şi judecătorii, unităţi militare, de poliţie şi jandarmi, şcoli, spitale etc.) devin automat proprietăţi ale statului român. Aceleaşi clădiri publice din alte teritorii administrate de fostul Imperiu austro-ungar, rămase în Cehoslovacia şi Iugoslavia, intrau în posesia respectielor state succesoare imperiului dualist. Ca urmare, revenind la istoricul clădirii fostei Policlinici, nr. 1, între anii 1920 - 1940 aceasta este sediul Finanţelor Judeţului Bihor. Există fotografii ale vremii care atestă inscripţia "Palat al Finanţelor Judeţului Bihor". În perioada ocupaţiei maghiaro-fasciste-horthyste, în CF clădirea s-a trecut ca imobil proprietate a statului maghiar.

Instaurarea regimului comunist în România, la 6 martie 1945 (guvernul majoritar comunist condus de dr. Petru Groza), considerându-se definitiv şi neatacabil de viitorul istoric românesc şi european, nu a readus clădirea la condiţia juridică a anilor 1920-1940. Mai mult, a reînscris imobilul la 12 aprilie 1962 în "favoarea Statului Român" (vezi Foaia de proprietate, poziţia 14), deşi nu mai era cazul. Pe această reînscriere a „statului comunist" se bazează cererea Bisericii Romano-Catolice de astăzi, care revendică terenul şi clădirea, eludând articolul 119 din Tratatul de la Trianon şi drepturile statului român.

În anul 2001 guvernul pesedist Adrian Năstase, în dorinţa de a-şi asigura sprijinul UDMR în Parlament, prin Legea 501, abrogă limitarea la maximum zece a numărului de imobile care puteau fi retrocedate fiecărei eparhii. Tot aici se precizează că "sunt considerate abuzive doar acele preluări de proprietăţi care s-au produs între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989". În acelaşi an, Episcopia Romano-Catolică de Oradea, în calitate de patron al Ordinului călugăresc al Mizericordienilor, solicită Consiliului Judeţean Bihor, administrator al imobilului, clădirea Policlinicii nr. 1. La data respectivă, vicepreşedinte al CJ Bihor era Kiss Alexandru, preşedintele UDMR Bihor, din acest moment tot mai implicat în procesul "retrocedărilor" până astăzi. În aceste condiţii, CJ Bihor (preşedinte Ştefan Seremi - PD, vicepreşedinţi Ionel Avrigeanu - UFD, şi Teodor Fericean - PSD) nu se opune invocării, ca argument de bază, că terenul de sub clădirea Policlinicii ar fi aparţinut ordinului călugăresc catolic amintit mai sus.

În anii 2004-2008, când preşedinte al C.J. Bihor este Kiss Alexandru (vicepreşedinţi Gavrilă Ghilea - PSD şi Ştefan Seremi - PD) dezinteresul CJ Bihor pentru apărarea patrimoniului imobilar al statului român din Oradea şi Bihor este total. Venirea lui Radu Ţîrle în fruntea CJ Bihor, în vara anului 2008, marchează o cotitură benefică şi firească în atitudinea instituţiei, pe linia apărării intereselor legale ale statului român. Preşedintele Consiliului Judeţean (vicepreşedinte Kiss Alexandru) trimite Comisiei Speciale pentru Retrocedări din Bucureşti (ANPR) dosarul Policlinicii nr. 1, pentru ca CJ Bihor să-şi poată exercita drepturile de proprietar. Din păcate, Bucureştiul nu dă nici un răspuns, guvernul pedelist condus de Emil Boc colaborând excelent cu UDMR, atât în Parlament, cât şi în Guvern.

La 13 martie 2012, ANPR Bucureşti retrocedează Policlinica nr. 1 împreună cu alte 34 de imobile din Transilvania, Bisericii Romano-Catolice. Suntem în faza crizei de guvernare a PDL, care se rezolvă temporar prin aducerea la putere a guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, un alt politician aservit UDMR şi Ungariei (cedează definitiv Guvernului de la Budapesta moştenirea Gojdu). Radu Ţîrle, încă preşedinte al CJ Bihor, într-un gest de loialitate faţă de adevărul istoric, atacă în justiţie retrocedarea ca un "mare fals" aşteptând verdictul Bucureştilor. ANPR răspunde la modul general, dar nu ia o hotărâre definitivă în favoarea statului român, deşi documentele de la dosar sunt mai mult decât elocvente.

Între timp, Curtea de Apel Oradea se pronunţă favorabil cererii Episcopiei Româno-Catolice de Oradea. Insistenţa UDMR Bihor, prin funcţiile şi consilierii pe care i-a avut şi îi are în CJ Bihor (vezi Kiss Alexandru, din 2000 până astăzi, tot în "fruntea bucatelor"), posibil că au timorat juriştii CJ Bihor, prestaţia lor pentru apărarea intereselor statului fiind lamentabilă.

În prezent, "Cazul Policlinica nr. 1 Oradea" se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti. La începutul acestei toamne se va da verdictul final. Presiunile interne şi internaţionale asupra României pe tema "retrocedărilor", inclusiv în Congresul SUA, sunt foarte mari. Budapesta are în SUA o poziţie mult mai favorabilă decât Bucureştiul. În aceste condiţii, ca şi în alte situaţii deja consumate, guvernanţii noştri sunt dispuşi la cedări de tot felul în defavoarea interesului naţional şi al adevărului istoric. Fără a fi patetic, constat cu tristeţe că dorinţa de putere şi îmbogăţire rapidă, fără muncă, a majorităţii lumii politice româneşti duc la periclitarea şi anularea sacrificiilor umane şi materiale ale celor mulţi, ale oamenilor de rând şi succeselor diplomatice româneşti din Primul şi al Doilea Război Mondial, cu efecte periculoase asupra siguranţei naţionale, a statului unitar naţional român. Personal, nu am încredere în sinceritatea domnilor Kiss şi Ioan Mang, care colaborează foarte bine în afaceri. Sper, totuşi, că domnul Cornel Popa, dascăl la origine, să dea dovadă de intransigenţă şi inteligenţă, apărând interesele statului român.

Prof. univ. dr. Mihai D. DRECIN