De la intrarea noastră «triumfală» în Europa (unde deocamdată plătim contribuţii financiare imense şi nu suntem în stare să primim finanţări) şi până astăzi, Bihorul a fost un judeţ privilegiat, având doi reprezentanţi (amândoi bucureşteni) în legislativul comunitar. De-acum, însă, a-nţărcat bălaia, se pare că o să avem doar unul (pe episcopul reformat de Oradea nu-l punem la socoteală, el nu şi-a propus niciodată să apere interesele României, cu atât mai puţin pe cele ale populaţiei majoritare din Bihor, iar doamna de la UDMR are şi mai puţine şanse să acceadă în Parlamentul Europei în aceste condiţii de concurenţă), şi acela sloboziot la origine, chiar dacă - aşa cum susţinea cu ardoare unul din foştii colegi de partid ai acestuia (care între timp a dobândit mai multă «forţă democrată») în urmă cu câţiva ani - are o mătuşă prin părţile locului.

Mă rog, am mai putea spune (citând dintr-un clasic în viaţă, în persoana primului prim-ministru al României democrate post-decembriste) că singurul candidat eligibil propus din rândul actualilor bihoreni este şi: « ... os de ardelen prin soţie», însă o spunem doar cu jumătate de gură, căci între timp (de la emiterea acelei preţiozităţi pâna acum), fostul lider naţional al PD ... a devenit altceva prin altă soţie (Chifiriuc, pe numele ei de fată). Aşa cum susţin reprezentanţii partidului la care au migrat cei mai mulţi aleşi locali în judeţul Bihor în ultimii ani, ei au un avantaj din start în acestă campanie la nivelul judeţului, plecând tocmai de la faptul că al lor candidat eligibil este notoriu în judeţ şi se poate înfăţişa oricând alături de stafful de campanie în faţa celor cărora urmează să le ceară voturile. Nu putem spune că nu au în felul lor dreptate şi îi înţelegem cât sunt de motivaţi în a nu precupeţi nici un efort pentru succesul campaniei, însă mai e mult până departe. Ca orice alegător, urmărim şi noi campania, încercând să fim cât mai documentaţi atunci când vom vota. Frunzărind site-ul Primăriei, am obsevat o primenire prin introducerea în chiar prima zi de campanie (pe 26.10. a.c.) a noului c.v. (special destinat pentru European Parliament, după cum am dedus din caracterizarea documentului) al domnului primar. Documentul este redactat într-adevăr în stil european, numai că, pe lângă faptul că este postat într-un spaţiu virtual total impropriu, am remarcat în conţinutul său câteva imperfecţiuni semnificative.
Sigur că am fost surprins să constat că un primar atât de longeviv, care a dovedit cu certitudine un fler nativ într-ale politicii, n-a fost înregimentat politic până în 1993 (când era deja primar la al II-lea mandat). Mai mirat am fost însă să aflu de acolo că Oradea a avut primar numit în legislatura 1992-1996 (după intrarea în vigoare a Legii 69 din 1991 a administraţiei publice locale), sau că între 1991-1996 primarul Oradiei şi-a exercitat mandatul în conformitate cu Legea 215/ 2001 privind administraţia publică locală (Cu certitudine este profesor în raport cu Nostradamus, câtă vreme avea să ghicească rigorile unei legi, cu zece ani înainte ca ea să fie adoptată, ne miră însă de ce - aşa cum aflăm din acelaşi c.v. - domnul cu pricina a rămas tot conferenţiar din 1996, deşi între timp a luat două doctorate ?!). Iertată-ne fie răutatea, dar citind în acel document (c.v. pentru Parlamentul Europei, postat pe site-ul PMO) câte cercetări despre magnetroane (Tub electronic generator de oscilaţii de foarte înaltă frecvenţă - conform DEX) a efecuat titularul său, ne-am adus aminte de polimerii unui academician doctor inginer care a sfârşit-o foarte prost într-o zi de Crăciun.

Aşa stând lucrurile, cu europarlamentarii bihorenilor de acuma şi cu cei ce vor urma, este lesne de înţeles de unde acest nestăvilit entuziasm al alegătorilor în a se prezenta la urne pe 25.11.2007. Buluciţi-vă fraţilor, mai ales că întâiul fiu al poporului ne-a mai învrednicit şi cu un referendum (al II-lea pe anul acesta şi ni s-a promis ferm că vor mai fi şi altele în lunile următoare) pe aceeaşi dată. Prin tot ceea ce face (mai puţin aspectele de viaţă strict privată) vârful de lance al regimului politic actual din România ne obligă să ne amintim tot mai mult de Epoca de Aur. Şi atunci votul era uninominal, iar de la ceea ce se vrea acum până la partidul unic nu mai este decât un pas.