Motto: "Salutare, umbră plină" Remy Bellean (1528-1577) Grecii antici făceau referire la egipteni ca la nişte depozitari ai ştiinţei şi înţelepciunii spre care îşi ridicau ochii. Romanii aveau un complex de inferioritate culturală faţă de greci. În Renaştere, întreaga Europă se considera analfabetă în raport cu antichitatea. În secolul al XVI-lea flamanzii coborau cu umilinţă în Italia spre a învăţa să picteze. După încă o generaţie, şcoala flamandă dădea lecţii până şi italienilor. În acelaşi secol, pe la început, francezii se simţeau jigniţi că spaniolii aveau, primii după antichitate, un strălucitor teatru tragic şi de comedie. Dar tot atunci izbucneşte, la Paris, Pleiada care scrie primele tragedii în franceză şi doar din poezie adună 20 de volume. Noi, pe atunci, ceream capul lui Moţoc. Dar fiecare mare (mare sau mic, dar mare) popor care a strălucit pe bolta culturii universale a trecut prin stadiul de complex de inferioritate în raport "cu alţii". De fapt, fiecare popor are ziua strălucirii lui. Unora le-a venit ziua şi a trecut. Altora încă nu le-a venit. Dintre cei cărora le-a fost ziua, unii au înflorit, alţii doar au ierbit secolul lor de aur. Nouă încă nu ne-a venit ziua strălucirii. De ce? Pentru că un asemenea secol de aur înseamnă o bunăstare economică care să debordeze şi să permită luxul aparent al "gratuităţii" artei, de fapt, înflorirea spiritului acelui popor. Noi încă nu am avut un asemenea secol de bunăstare. De ce nu l-am avut? Pentru că încă nu ştim să gândim în sensul interesului nostru. Pentru că încă nu avem egoismul minim necesar pentru a fi competitivi. Pentru că încă nu avem demnitatea de a fi "noi în faţa lumii" întregi. Pentru a mă explica, voi da două exemple. Englezii, la începuturile lor, picţii, erau nu un popor, ci un trib nenorocit de circa 20.000 de suflete, cam 20 de sate. Dacă o invazie i-ar fi aneantizat, azi nu ar şti nimeni de picţi. Astăzi, însă, anglosaxonii domină lumea. De ce? În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a existat o iarnă cruntă când gheţurile au blocat şi Canalul Mânecii. Toate ziarele engleze scriau cu titluri de o şchioapă: "Continentul a fost izolat". Deci, nu insula, ci continentul a fost izolat. Ca să ajungi mare trebuie să gândeşti în acest fel. Lipsa de demnitate a turmei politice de pe Dâmboviţa este înfiorătoare. Din păcate şi a majorităţii celor din masa dâmboviţeană. Par o adunătură de cerşetori. Dispreţul şi indiferenţa faţă de bunăstarea vecinului şi bunăstarea generală este un mod falimentar de a fi. Trebuie să facem efortul de a înţelege toate acestea, pentru că, în mod continuu, ni se ţine lanterna în ochi. Instrumente mediatice şi reţele de propagandă bine puse la punct dirijează comportamentul mulţimii. Bunăoară, turismul. Diferenţa dintre oferta românească şi cea din jur nu este, dacă o compari cinstit, atât de categorică precum cea vânturată de presă. În urmă cu câţiva ani, mijloacele de presă făceau reclamă şi-i îndemnau pe români să-şi cheltuie banii în Croaţia. Azi Croaţia are turişti occidentali. Nu mai are nevoie de banii românilor. Azi presa îi îndeamnă pe români spre Bulgaria şi alte "suduri". Iar "masele" care "munceşte nu gândeşte", muşcă. O comparaţie contabilă onestă ar arăta oricui că românii se autodispreţuiesc azi şi nu au egoismul necesar spre a ieşi din zona economică neagră. Alte surse mediatice, prin subtile "dialoguri" îndeamnă (fură) tineretul spre Canada. Cine plăteşte această propagandă nu e greu de ghicit. Din ţara asta datorită nereactivităţii noastre se fură până şi oamenii, capitalul cel mai de preţ al unei naţiuni. Milioane de români călătoresc cu avioanele în cele patru zări. Când vii din lumea largă spre Bucureşti, de oriunde ai veni, chiar şi din Australia, avioanele sunt pline de români, dar în avioane străine. Oficialii au vândut cursele TAROM, le-au închiriat altor companii. Se duce o politică de falimentare a aviaţiei civile româneşti, care nu înseamnă, economic, doar bilete şi multe locuri de muncă, ci înseamnă reclamă la vinuri, ape minerale, alimente etc. Aviaţia civilă este un câmp economic imens, pe care românii l-au abandonat. Fiecare poate da exemplu din oricare domeniu economic. Lupta economică este extrem de dură şi de sofisticată. Sarcina oricărui Guvern neticăloşit şi conştient ar fi fost aceea de a menţine un cuantum de mijloace de presă româneşti capabile să facă faţă asaltului asupra mentalului colectiv al celeilalte părţi a presei care promovează interese contrare celor naţionale. Important este să conştientizăm că ceea ce dorim cu toţii, bunăstarea, civilizaţia şi împlinirea la care visăm nu sunt posibile, dacă nu ne cunoaştem şi nu ne respectăm interesul, dacă nu avem demnitatea şi egoismul economic minim necesare. Dar pentru aceasta trebuie să cerem vot uninominal şi să participăm cu toţii la vot când va veni vremea. Va fi secolul XXI secolul nostru de aur sau mai avem de aşteptat? Suntem în stare să luptăm fiecare pe cont propriu pentru ziua strălucirii noastre? Vom fi noi o generaţie care va merita respect?