Primul cincinal prezidenţial se apropie de sfârşit. Candidaţii au intrat în campania electorală şi pot să se scuipe în gură legal, de parcă până acum ar fi avut vreo reţinere. Fiecare dintre ei face apel la o campanie electorală decentă, un apel pe care îl uită instantaneu de cum închid gura. Pe la diverse televiziuni şi în presa centrală au pornit campanii de-ţi stă mintea în loc. Unii s-au săturat de politică şi nu publică nici măcar ştirea privind căderea unui guvern, alţii vor respect în timp ce înjură un anume candidat saşiu care le caută în coarne "mogulilor de presă". Chiar aşa, noi vrem respect, dar suntem pregătiţi să oferim respect?

 

Clasa politică şi preşedintele sunt înjuraţi cel mai vârtos, de-a lungul şi de-a latul patriei. Ei sunt cauza tuturor relelor, ciocoii noi care se ciorovăiesc cât e ziulica de lungă pentru ciolan, corbii care nu-şi scot unii altora ochii atunci când fură, pleava societăţii cocoţată la masa bucatelor, cei care o dată la patru ani ies în stradă şi pe sticlă să cerşească voturi. Cam aşa îi priveşte majoritatea românilor pe politicieni, iar Parlamentul îl percep ca pe un loc al pierzaniei, un fel de Sodomă şi Gomoră a celor care îşi trag salarii şi pensii uriaşe drept răsplată pentru că nu fac nimic decât să se certe de ochii lumii. Presa şi televiziunile, mulţi dintre "analiştii" naţiuni care tocesc pixul şi torturează hârtia dau apă la moară celor care înjură la greu politica şi politicienii, preşedintele şi Parlamentul. Apoi cer respect, că sunt contribuabili, visând în taină însă să aibă salariile babane de parlamentar şi să nu facă nimic. "Noi vrem respect", dar înjurăm democraţia şi instrumentele ei. Când nu merge un lucru, românul îşi bagă automat organul în ceva, apoi se scarpină în cap şi se gândeşte ce să facă. Nu merge bine economia, nu sunt bani pentru pensii şi salarii?! "Băga-i-aş în p... mamii lor, politicienii îs de vină!" Şi de cele mai multe ori au dreptate, însă, din păcate, se mulţumesc doar să-i înjure, să le întoarcă spatele şi să plece încotro văd cu ochii. Nu să le ceară socoteală, să-i ţină minte şi, când vin să le cerşească din nou votul, să-i trimită la plimbare. Românii se implică puţin în politică şi primesc puţin. Au zero respect faţă de politică şi culeg ceea ce seamănă.

Cerem să fim respectaţi şi mai cerem responsabilitate din partea celor care ne conduc. O merităm, pentru că politica şi democraţia sunt invenţii menite să ne ajute să trăim mai bine, nu mijloace prin care alţii să ne calce în picioare. Pentru asta avem însă datoria să respectăm şi să fim responsabili la rândul nostru. Nu putem trăii în două lumi paralele, într-una distrându-ne la televizor de proştii, agramaţii şi ciobanii care ne conduc şi în alta deplângându-ne soarta disperată, vai, uite cine ne conduce!

"Ţiganca împuţită" la fel ca şi "prostănacul", "bătrâna şandrama stalinistă" sau "matrozul chior şi beţivan" sunt expresii şi porecle care ar trebui să dispară din vocabularul politicii, cu riscul ca televiziunile şi presa de scandal să dea faliment. Într-o ţară în curs de manelizare, bunul simţ este o povară prea mare pentru a caracteriza un mod de viaţă. Cine riscă, totuşi, se trezeşte tăvălit în miştocăreala absurdă, moale-lipicioasă, românească.

O vorbă înţeleaptă spune că există lucruri mai cumplite decât moartea şi suferinţa... atunci când omul îşi pierde respectul faţă de sine. Cred că sunt pe lumea asta încă mulţi români care nu pot accepta să-şi piardă respectul faţă de ceea ce îi reprezintă şi ceea ce este important în viaţă. Care atunci când cer respect sunt pregătiţi să-l şi ofere, indiferent că asta înseamnă să angajeze la firmă un ţigan, să bea o pălincă cu un ungur, să asculte opiniile altora, chiar şi atunci când aceştia nu au dreptate.

 

A fi tolerant este una dintre cele mai profunde forme de respect şi implică o doză mare de responsabilitate. Toleranţa faţă de impostorii, agramaţii, hoţii şi parveniţii care vor să ne conducă se numeşte însă prostie. Aşa că, înainte să votaţi, fiţi toleranţi, dar în niciun caz să nu faceţi vreo prostie!