Ministru al Justiţiei de o lună, Tudor Chiuariu a intrat în cuşca leilor, după numai o iniţiativă de a înlătura un procuror-şef de secţie din cadrul DNA, demonstrând astfel că atingerea de capii Parchetelor s-ar putea lăsa cu sânge. Legea privind cariera procurorilor a fost debilizată tocmai de fostul ministrul al Justiţiei, Monica Macovei, aceeaşi care a pledat mereu cu elan pentru independenţa magistraţilor şi care i-a pus în funcţie pe titularii posturilor fără nicio explicaţie. Acum, când Chiuariu schimbă un procuror după aceeaşi lege, protestele nu mai contenesc. De fapt, fragilizarea statutului i-a readus pe procurori la aceeaşi situaţie în care i-a pus fostul ministru Valeriu Stoica, în 2000, de constrângerile la care erau supuşi de către fostul ministru liberal beneficiind din plin şi succesoarea social-democrată, Rodica Stănoiu. Condiţionările politice au fost eliminate de colegul de partid al lui Stănoiu, Cristian Diaconescu, dar la cererea expresă a Comisiei Europene. Însă, din 2005, sistemul s-a întors la "epoca Stănoiu". Concret, suntem în situaţia în care orice ministru al Justiţiei poate cere demiterea procurorului general al României, a adjuncţilor acestuia şi a şefilor din DIICOT şi DNA, adică înlăturarea magistraţilor care deţin posturi foarte sensibile pentru liniştea unor înalte personaje politice. Lăsând din nou loc politicului să se amestece în treburile procurorilor, Monica Macovei reclamă acum, când nu mai e ministru, intruziunea actualului titular al postului, Tudor Chiuariu, în actul de justiţie, prin faptul că a cerut revocarea unui şef de secţie din DNA, Doru Ţuluş. Avocata Monica Macovei a avut posibilitatea de a-i lăsa independenţi pe procurori, însă aceştia continuă să fie mărul putrezit al sistemului, orice schimbare atrăgând atenţia asupra condiţiei întregului corp de magistraţi. Cum omul de rând nu face distincţia între procuror şi judecător se ajunge la generalizări. Aşa cum la instanţe judecătorii care acced la funcţii de conducere a judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel trec printr-un examen, aşa ar fi trebuit să se întâmple şi la nivelul Parchetului instanţei supreme, respectiv la cele două direcţii importante de investigare - DNA şi DIICOT. Promovarea pe funcţie în urma examenului înlătură orice suspiciune de imixtiune a vreunei persoane în treburile justiţiei. Mai mult, este anulată orice tentativă de încercare de trafic de influenţă, pentru că, atât timp cât magistratul ocupă postul prin concurs, nimeni nu-i poate cere să facă lucruri necurate. Astăzi, procurorii-şefi au rămas la mâna ministrului Justiţiei, deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a statuat într-o decizie privind România faptul că procurorul român nu este magistrat independent atât timp cât se află sub papucul Executivului. În urma acestor critici, Guvernul a modificat legea şi i-a luat procurorului dreptul de a emite mandate de arestare tocmai pentru a se evita subiectivismul în anchete. Tentativa ministrului Justiţiei Chiuariu de a-l înlocui pe Ţuluş, şef de secţie din DNA, i-a băgat în priză pe susţinătorii lui Macovei şi pe cei ai lui Băsescu, care reacţionează precum o turmă, la unison. Astfel, Chiuariu s-a trezit în cuşca leilor, bombardat cu cereri de demisie ale funcţionarilor ministeriali, cu protestul procurorilor anticorupţie, de unde provine Ţuluş. Proteste vin până şi de la soţia lui Ţuluş - preşedinta asociaţiei magistraţilor din Cluj, de la alte organizaţii înfiinţate de susţinătorii lui Macovei, de la Institutul Naţional al Magistraturii (INM), care i-a cerut noului ministru să nu partipe la Ziua Europei. Susţinătorii lui Macovei invocă solidaritatea, afirmând că nu îşi doresc să confirme prin aceasta valoarea cuiva, ci că este doar un demers principial. Mesajul ar fi de salutat dacă sistemul nu ar fi suportat până acum situaţii jenante, în care principiile au fost călcate cu uşurinţă în picioare. Atunci, o acţiune de solidaritate ar fi fost binevenită, pentru a elimina orice formă de intervenţie a politicului în justiţie. Sau protestele ar trebui să se refere la modificarea legii astfel încât să nu se mai permită ingerinţele politice.Altfel, este vorba despre nişte demersuri principiale, fără nicio substanţă, care doar îi implică pe magistraţi şi mai mult în politică.