Parcă e un blestem că în fruntea acestei ţări ajung numai oameni politici care nu au reuşit în viaţa lor să producă bani, ci doar să-şi tragă tainul din banii publici. Aceşti pseudo-administratori ai chivernisirii avuţiei naţionale au provenit, în toate guvernările, din aparatul de stat sau din rândul celor care au făcut afaceri cu statul. Fiind proşti administratori, sunt imuni la toate semnalele care vin din viaţa reală, iar măsurile pe care le impun strivesc speranţele de îndreptare a lucrurilor.

Guvernele tutelate de Traian Băsescu au tăiat salariile şi pensiile, au majorat TVA, iar cel al USL scade sectorial această taxă, dar creşte accizele. Guvernul a dat din nou cu o mână şi a luat cu două. Reducerea TVA în sectorul de panificaţie este o măsură bună. De peste două decenii evaziunea fiscală în acest sector era la ameţitoarea cotă de 80-90%. Dar să micşoreze fiscalitatea într-un sector al economiei, pentru a majora accize şi impozite în alt segment al ei devoalează faptul că măsura este superficială şi strict electorală. Nu trebuie să fii expert în economie pentru a-ţi da seama că majorarea accizelor la alcool cu peste 30% - România fiind ţara din UE care are oricum cele mai mari accize în domeniu, dar şi cea mai cumplită evaziune fiscală - nu va face decât să sporească piaţa neagră a alcoolului. O piaţă neagră unde se învârt sute de milioane de euro neimpozitaţi, deci o uriaşă gaură la bugetul de stat. Nicio guvernare nu a reuşit să stârpească fenomenul, din motive care ţin de complicitatea factorului politic la economia subterană şi clasica incompetenţă administrativă. Apoi, impozitarea sporită a aşa-ziselor produse de lux este pur şi simplu frecţie la picior de lemn. România nu are aşa mulţi milionari care să-şi schimbe limuzinele şi iahturile precum şosetele. Cât despre aur, cine vrea să-şi investeacă economiile în metalul preţios poate să o facă cumpărând aur mai ieftin din orice ţară a UE, ca să nu cobim despre o reluare a bişniţei cu ghiuluri şi lănţişoare aduse din Istanbul. Cei mai afectaţi în acest sector vor fi micii bijutieri şi comercianţi autohtoni care lucrează cinstit.

Apoi, reducerea TVA la pâine va fi afectată în mare parte de majorarea tarifelor la gaze şi electricitate, iar diferenţa de procente din taxă va intra, fără îndoială, în buzunarele producătorilor. Piaţa fiind liberă, populată de entităţi private, nimeni nu le poate impune scăderea preţurilor. În alte situaţii, diferenţa din taxă va fi orientată către plata datoriilor acumulate în ultimii ani către intermediarii de cereale. Deşi este o măsură bună, preţul pâinii nu va scădea, dar în şase-opt luni se pot înregistra încasări sporite la bugetul de stat, prin intrarea în legalitate a producătorilor şi intermediarilor. Acest lucru demonstrează un adevăr simplu: fiscalitatea ridicată adânceşte economia subterană şi măreşte alarmant evaziunea fiscală, pe când reducerea impozitelor şi taxelor conduce la creşterea încasărilor bugetare şi sporeşte consumul. De acest adevăr simplu şi-au dat seama, culmea, chiar mega-experţii Fondului Monetar Internaţional, care au recunoscut că politicile de austeritate impuse prin acordurile cu ţările care au beneficiat de asistenţa lor au dat chix. Nu au rezolvat criza economică, dar au sporit în schimb presiunea pe piaţă, afectată crunt de reducerea consumului. Suferinţa populară s-a adâncit prin reducerea puterii de cumpărare, cel puţin o generaţie va plăti din greu dobânzi pentru împrumuturile FMI tocate, sute de mii de firme au dat faliment, au dispărut milioane de locuri de muncă şi nu există nicio perspectivă imediată pentru recuperarea lor.

Deci, reducerea fiscalităţii în mod uniform - cum s-ar putea aplica pentru întreaga industrie alimentară şi agricultură - reprezintă o soluţie de revigorare economică, dar nu este un panaceu. Un rol vital îl au organele statului, mai ales cele de colectare financiară şi control fiscal. Viaţa reală dovedeşte însă că sunt infestate de un virus naţional - şpaga. Numai în Bihor avem numeroase cazuri, reflectate în presă, de funcţionari fiscali, ai protecţiei consumatorului, inspectori ai RAR, poliţişti, lucrători în vamă, ocoale silvice etc. care au fost prinşi luând mită. Dacă acest flagel nu va fi redus la cote minime, orice măsură bună s-ar lua, aceasta va fi sabotată chiar din interiorul sistemului obişnuit să funcţioneze aproximativ şi superficial. Or, în administraţia treburilor statului, în afară de corupţie, viciul suprem îl reprezintă superficialitatea.