Am fost zilele trecute martoră la o întâmplare pe cât de inedită pe atât de neplăcută. M-am întâlnit cu o fostă colegă care mergea la un spital din Oradea, pentru consultaţie, evaluarea rezultatului tratamentului prescris de medicul specialist şi prescrierea reţetei pentru luna curentă. Am însoţit-o ca să mai aflăm noutăţi despre foşti colegi şi prieteni. Am trecut de prima barieră, adică portarul, care a avut un comportament civilizat, am urcat câteva scări şi acolo pe un panou mare scria: "La noi medicii sunt trataţi cu prioritate". Aceasta era de fapt o reclamă a unei bănci care, după părerea mea, nu avea ce căuta într-o unitate spitalicească, unde se subînţelege că medicii trebuie trataţi cu prioritate, indiferent de faptul că sunt activi sau pensionari. Colega mea tare s-a bucurat văzând acel panou care semăna cu reclamele ce se fac la ţigări sau la băuturi alcoolice cu litere mari, iar dedesubt cu litere abia vizibile scrie că aceste produse "sunt dăunătoare sănătăţii". Aceasta a fost prima capcană în care am căzut amândouă, deoarece n-am mai citit ce scria mai jos. Ne-am dus apoi la medicul său curant, care este un profesionist desăvârşit, i s-a prescris reţeta, mai trebuia să treacă pe la registratură să i se dea un număr reţetei respective. De aici începe ineditul întâmplării. În cabinetul de la registratură erau vreo cinci sau şase doamne cu halate albe: una înregistra pe calculator, alta îi dicta, alta ieşea periodic să strângă carnetele de sănătate şi reţetele de la pacienţi, alta ieşea tot periodic să le distribuie pacienţilor care au avut norocul să fie înregistraţi. După ce vreo zece-cincisprezece pacienţi, care au venit după colega mea, şi-au primit reţetele, aceasta a întrebat-o pe doamna blondă cu părul scurt, ce se întâmplă cu reţeta ei. Dânsa a întrebat-o cum o cheamă şi n-a mai ieşit să-i dea nici o explicaţie. A ieşit o doamnă brunetă mai plinuţă, pe care din nou a întrebat-o, iar aceasta a spus că nu ştie nimic, deoarece numai atunci ieşise afară. A mai stat prietena mea încă până s-au dus alte teancuri cu reţete şi carnete înregistrate, dar tot nu i s-a strigat numele. Nedumerită şi nervoasă pe bună dreptate, a intrat în acel cabinet unde nu are voie nimeni străin să intre şi a întrebat ce s-a întâmplat cu reţeta şi carnetul ei. I s-a răspuns cu seninătate că s-au pierdut. Dacă nu intra, nimeni nu ar fi anunţat-o despre dispariţia misterioasă a reţetei sale şi a carnetului de sănătate. Cred că ar fi aşteptat mult şi bine... A mai spus colega mea că ce rost mai are reclama de la intrare, dacă aşa sunt trataţi medicii, ea fiind medic. Au râs doamnele şi i-au răspuns că este o reclamă a unei bănci. Furioasă, colega mea a vrut să rupă reclama, dar nu a putut fiind din plastic şi atunci a întors-o, să nu se vadă, ca să nu mai cadă în capcană şi alţi medici. În concluzie, prietena mea a rămas şi fără reţetă, şi fără carnetul de sănătate, dar ceea ce este mai grav a rămas fără medicamentele de care avea atâta nevoie. Le va cumpăra cu bani, ca şi altădată. A mai rămas totuşi cu ceva, cu o doză mare de stres care nu-i face bine la boala ei. La medic te duci să te tratezi, dar din cauza birocraţiei şi a stresului la care eşti supus, vindecarea ta este mult întârziată. Cu deosebit respect,