"Lovitura de stradă" a preşedintelui Băsescu, drept răspuns la "lovitura de palat" a Parlamentului, putea să arunce România în haos. În faţa câtorva mii de bucureşteni isterizaţi, Băsescu a invocat, aseară, în favoarea sa decizia Curţii Constituţionale care nu a identificat încălcări grave ale legii fundamentale. Preşedintele a pozat într-o victimă care îşi păstrează însă ascendentul moral asupra duşmanilor iresponsabili, care l-au "înjunghiat" mişeleşte asemeni unui nou Cezar. Conştient că a pierdut o bătălie, nu însă şi războiul pentru care a fost ales, Băsescu a promis, în stilu-i caracteristic, că nu va da înapoi şi că încrederea pe care oamenii au învestit-o în el îl obligă şi-l motivează să meargă mai departe. De cealaltă parte, "complotiştii" au argumentat că suspendarea reprezintă o victorie împotriva tendinţelor autoritare ale preşedintelui. Lui Băsescu i-au fost imputate excesele antidemocratice închipuite sau adevărate, folosirea serviciilor de informaţii pentru intimidarea adversarilor politici, susţinerea propriilor "grupuri de interese", etc, etc. Oricât de dizgraţios, de meschin şi de ipocrit a fost acest spectacol de ambele părţi, păstrarea lui în studiouri electorale, chiar dacă a scindat societatea, nu o putea arunca în preistoria democraţiei. Răul ar fi rămas îngrădit în ţarcurile televiziunilor, nu ar fi umblat lelea pe coclauri. În cele cinci minute în care preşedintele trebuia, conform propriilor promisiuni, să îşi anunţe demisia, s-a relevat însă intenţia sa de a muta lupta politică în inima Bucureştiului. Băsescu a rămas mut la Cotroceni, lăsând "sursele oficiale" să anunţe redacţiile că se va deplasa, pe seară, în Piaţa Universităţii. Deja, fata lui, Ioana Băsescu, i-o luase înainte, iar Stolojan şi-a trâmbiţat şi el prezenţa. În mod normal, mesajul unui preşedinte este comunicat naţiunii de la tribuna de la Cotroceni. Dacă Băsescu dorea să anunţe că abdică sau, dimpotrivă, că s-a răzgândit în privinţa gestului pentru a-i înfrunta în continuare pe "hoţi", aceeaşi platformă îi putea servi onorabil. Un preşedinte suspendat nu mai este preşedinte după ce a părăsit incinta propriului Palat. Piaţa este mai potrivită pentru campanii electorale sau pentru răzmeriţe, decât pentru acte oficiale. Însă Băsescu ştia că "mulţimea" îl va ruga să nu abandoneze, lacrimile "orfanilor" înduplecându-l în cele din urmă să ţină dreaptă flamura dreptăţii şi adevărului. Din păcate, România nu este în stare să exporte politica de vecinătate a UE în Ucraina. Se pare însă că suntem mai sensibili la importarea modelului statului vecin.