Nimic nu apare din senin, după cum nimic nu poate să nu fie explicat. Durerea cea mai mare a societăţii româneşti, cea care generează celelalte dureri, de la sărăcie la abuzuri este corupţia. În zona balcanică, ea are o istorie milenară... "Îmbrăţişarea" turcului a durat peste 400 de ani. Împărăţia în care orice funcţie era cumpărată cu bani şi-a clonat comportamentul în toată aria geografică peste care îşi lasă umbra. Să ne aducem aminte că, odată "îmbrăţişate", în ţările române domnitorii îşi cumpărau tronurile. Pungile plătite vizirului şi sultanului se recuperau prin vânzarea de dregătorii şi silnicii. Patru sute de ani! Recent am scăpat de îmbrăţişarea rusului, mostră de mitocănie, violenţă şi bun plac. Bunul plac al satrapului politic era regula supremă. Acest bun plac relativiza orice valoare. Câţi dintre oamenii cu mari pretenţii caracteriale nu s-au pretat la jocul "cumpărării", influenţei, trocului etc.. pentru a sta la o masă în faţă? Să fim serioşi! Asemenea apucături comportamentale se perpetuează din generaţie în generaţie, doar părinţii îşi cresc progeniturile, iar acestea la rândul lor îşi vor învăţa copii ce au învăţat de la părinţi. Acesta este moştenirea socială, cultural-comportamentală cu care ne-a prins ruptura din decembrie. Asemenea apucături nu pot fi şterse cu îndemnuri, cu sfaturi şi alte vorbe. Este necesară o mână legală forte, care în timp de o generaţie ar desţeleni caracterele. Dar pentru o asemenea mână legală este nevoie de voinţă politică. Ea n-a existat pentru că în lumea politică nu au existat oameni capabili sau dispuşi să vadă lucrurile în viitor prin rădăcina lor istorică. Ce au făcut partidele? Întâi au cerut şi au impus ca toate posturile ţării, oricât de tehnice, să fie o monedă politică, de la miniştri la femei de serviciu. Apoi au început să practice cel mai periculos sistem de recrutare prin bani a oamenilor în poziţii de decizie şi în Parlament. Se ştie că sumele erau astronomice pentru oamenii de rând şi că de fapt banii nu puteu fi cinstiţi. Rezultatul? Unii dintre cei care îşi zic astăzi aleşii poporului sunt de fapt oameni care au parvenit social, care cu bani murdari şi-au cumpărat locuri pe listele soioase ale unor partide discutabile. De fapt ei au fost votaţi pentru că, prin sistemul electoral, poporul nu vota oameni, ci liste. Dacă în locul lui X-ulescu, nenea Y-ulescu ar fi procurat mai mulţi bani, el l-ar fi putut înlocui pe X-ulescu pe listă. Aşadar, oricine, prin orice mijloc ar fi dobândit bani, ar fi putut ajunge parlamentar. Nu valoarea îi propulsa, ci banii murdari. Atunci pe cine reprezintă aceştia? În niciun caz poporul. Este un fals democratic oribil, de cea mai proastă condiţie morală. Ce legitimitate au ei? Dacă aş fi spart o bancă aş fi putut cumpăra un loc în Parlament şi aş fi pretins că vorbesc în numele poporului român? Care partid a început? Oricum, pe parcurs, toate s-au pretat la acest necinstit negoţ. Vinovat? Cred că este mai vinovat cel care putea stârpi fenomenul, dar l-a ţinut sub patrafir, mai vinovat decât cei care au fost tentaţi şi l-au aplicat. Consecinţa? Cei ce şi-au cumpărat locul trebuiau să-şi recupereze banii, exact ca pe vremea başibuzucilor. Aşa s-a propagat corupţia de sus în jos, pe un teren pregătit sovietic. Corupţia fără ruşine a început sus, la cel mai înalt nivel politic şi apoi s-a propagat până la cele mai joase nivele sociale. Soluţia? Pe lângă schimbarea grabnică şi din fundament a sistemului electoral prin vot uninominal este nevoie de o lege care să transforme în crimă practicareas corupţiei politice la orice nivel, finanţarea partidelor şi a oamenilor politici.