La Copăcel, Curăţenia de primăvară se apropie de final Pe locuitorii satelor aparţinătoare comunei Copăcel zilele de primăvară ale acestui an îi găsesc în plină activitate de curăţenie. În agenda de lucru a Primăriei şi a consilierilor figurează prioritar curăţenia drumurilor, a şoselei, a spaţiilor verzi. Preocupându-se de igienizarea satelor şi de alte lucrări gospodăreşti, sătenii procedează, ca în fiecare an, la desfundarea şanţurilor, nivelarea gropilor de pe şosele, văruirea pomilor, fertilizarea pajiştilor cu îngrăşăminte chimice şi, nu în ultimul rând, plantări de pomi şi puieţi în pădurea comunală. La sfârşitul săptămânii, sătenii au împrăştiat azotat de amoniu pe mai bine de 20 de hectare. Şi s-au procurat materialele necesare locului de adăpare a celor peste 100 de bovine ce vor ieşi la păşunat. La Sărand, o iniţiativă mai rar întâlnită Realitatea este că, de multe ori, seceta dă mult de furcă sătenilor. Pentru strictul necesar de apă, Mercea Pavel, un ţăran pensionar de al cărui nume se leagă multe lucruri în folosul obştii, împreună cu alţi săteni, la îndemnul Primăriei, au săpat un lac de acumulare a apei provenite din precipitaţii şi din topirea zăpezilor de pe dealuri. Cine merge la Sărand poate vedea în Dealul Grindului, unde, altădată, era o vale seacă, un bazin săpat de oameni, cu un luciu de apă de peste 300 mp, cu debit permanent şi reglabil la un mic baraj. Nu a fost uşor să se execute o asemenea lucrare, dar sărăndanii au demonstrat că, atunci când este voinţă, se pot realiza multe. Aceşti oameni au fost în stare să transforme natura cu sapa şi lopata, dacă organele judeţene nu au răspuns la numeroasele solicitări pentru ca satul să aibă apă curentă în locuinţele lor. Gavril RUGEA Către Redacţia ziarului "Crişana" Până când vom fi la cheremul administratorilor din Primărie? "Proprietarii din zona centrală, somaţi să-şi refacă faţadele caselor" şi "Primăria a anunţat că va da amenzi usturătoare pentru faţadele neîngrijite" Iată două articole apărute în Crişana, prin care mai marii oraşului nostru încearcă, probabil, "să rezolve" problema aspectului de "ruină" al imobilelor, foste proprietăţi ale Primăriei, prost administrate în perioada comunistă, nu au fost niciodată incluse într-un proiect de reparaţii capitale. Parţial vândute, pentru că în toate imobilele au mai rămas şi apartamente nevândute, deci proprietar a rămas tot Primăria, acum se pretind renovări numai la "faţade" că, vezi Doamne, în interior ce aspect au majoritatea imobilelor nu-i interesează pe bunii administratori ai oraşului. Oare s-a gândit careva dintre "domnii consilieri" care fac act de prezenţă la şedinţele unde se propun şi se aprobă hotărârile Primăriei, bineînţeles mai degrabă pentru retribuţia de ceva milioane de lei de fiecare şedinţă, decât pentru dezbaterea unor hotărâri ce se impun faţă de cetăţenii acestei urbe, din banii cărora trăiesc cei de "sus" bine mersi, din ce bani va suporta locatarul, fie proprietar, fie chiriaş, sumele exorbitante ce ar trebui alocate pentru renovările ce se impun. Cei care locuiesc în aceste imobile desigur că ar dori ca imobilul să arate altfel, dar unde sunt posibilităţile financiare? Numai întocmirea unui deviz costă milioane de lei. Precum "sabia lui Damocles", aşa ne ameninţă Primăria cu amenzi usturătoare. Până când vom fi la cheremul administratorilor din Primărie, fără să vedem că oraşul nostru prosperă, că este curat, fără gunoaie, şi străzi în plin centrul oraşului cu gropi ca după bombardament? E. MAREŞ, din Oradea str. Independenţei nr. 11, ap. 2 "Albastrul zărilor ce-n suflet îl purtam" Ca urmare a materialului publicat în ziarul "Crişana", în data de 2 aprilie a.c., referitor la sărbătorirea aniversării a 155 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei, vă rog respectuos a publica în ziarul "Crişana" scrisoarea deschisă adresată domnului comandant al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Bihor. Stimate domnule comandant al I. J. Jandarmi Bihor, Sărbătorirea aniversării celor 155 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române mi-a adus o reală satisfacţie sufletească şi am trăit acest eveniment cu rezonanţe puternice în sufletul meu, în care nostalgia amintirilor s-a împletit armonios cu mândria că am aparţinut acestei arme, ca ofiţer absolvent al Şcolii de Ofiţeri Jandarmi Bucureşti. Această imensă mândrie pentru că încă mai păstrez "albastrul zărilor ce-n suflet îl purtam", este umbrită de faptul că puţini ofiţeri de jandarmi (reali) din Oradea nu am fost invitaţi niciodată la o sărbătoare a jandarmilor (care acum fac parte din acest corp deosebit de select) indiferent de momentul solemn ce se aniversa şi poate că, faţă de alţi invitaţi, eram mai îndreptăţiţi a lua parte, cu excepţia distinsului gr. (r) Nichi Virgil. Înţeleg că protocolul impune în anumite momente prezenţa autorităţilor locale şi a ofiţerilor din alte arme. Dar nimeni, indiferent de rangul şi gradul ce-l reprezintă, nu va simţi fiorul celor care "pe spadă au jurat/ mereu aceiaşi camarazi nedespărţiţi" şi care va rămâne pentru totdeauna în sufletele noastre puternic grefat, nu o metaforă a zărilor albastre, ci un ideal şi o mândrie că l-am purtat cu cinste şi demnitate în timpuri de restrişte. Ca fiu al unui ofiţer de jandarmi, care, în 1941, a fost primul care a intrat în Cernăuţiul Bucovinei lui Ciprian Porumbescu şi Eminescu, este veriga de aur a scutului emblematic şi dictonul "Dura lex sed lex". Îmi permit a vă ruga, ca ofiţer de jandarmi în retragere, să transmiteţi, cu ocazia festivităţilor jandarmereşti, ca cei de azi să fie şi să rămână cu demnitatea şi devotamentul zărilor albastre şi idealul pe care iluştri noştri comandanţi l-au dăltuit în sufletul nostru. Cu sincere sentimente de respect, ec. Alexandru MÂNECUŢĂ Oradea, Splaiul Crişanei nr. 15, bl. C7, ap. 7 Călător prin... Supermarket (Cash & Carry) S-a mai deschis încă un Supermarket (Cash & Carry)! Curios, dar mai ales sceptic (după experienţele anterioare), am pornit la drum! A, nu pentru cumpărături în mod deosebit. Mă interesa dacă există ceva nou în deservirea cumpărătorilor? Am intrat! Surpriză! La toate raioanele unu-doi angajaţi, amabili, cu zâmbetul pe buze (comercial sau sinceri?!) erau la dispoziţia clienţilor şi/sau vizitatorilor cu îndrumări şi mai ales cu sfaturi practice şi competente pentru alegerea cumpărăturilor pentru toate categoriile de clienţi - chiar şi pentru noi, pensionarii. Şi aceasta, fără privirea des întâlnită de evaluare a vestimentaţiei şi... de ce nu a posibilităţilor de cumpărare a potenţialului client. Dar, iată un exemplu concret: soţia mea, care nu m-a putut însoţi, m-a trimis pentru unele cumpărături. Sortimentul divers la raionul respectiv m-a pus în impas. Angajata de serviciu s-a oferit să mă ajute şi a făcut-o scoţând un telefon mobil din buzunar şi, solicitându-mi numărul de acasă, a vorbit cu soţia mea lămurind lucrurile şi, evident, alegerea şi cumpărarea. Încă un exemplu: La raionul de pantofi, am văzut un model pe care-l doream, mai puţin numărul meu. Angajata respectivă m-a rugat politicos să aştept câteva minute, s-a dus (probabil la magazie) şi în câteva minute a revenit cu două perechi din pantofii respectivi, sfătuindu-mă să le încerc pe amândouă, pentru că uneori aceleaşi numere diferă de la o firmă la alta. Da, dar mai sunt şi... "bile negre"! Raionul de confecţii este foarte aglomerat şi cu greu se poate "naviga" printre suporturile cu mărfurile expuse. Aşa că soţia mea trebuia să "culeagă" confecţiile pe care eu, cu toată grija, le mai dădeam jos cu "căruciorul". La raioanale de electronice şi electrocasnice, tinerii domni de acolo (e vorba de angajaţi, evident) se eschivează "relativ politicos" de a da lămuriri mai ample şi detaliate sau de a-ţi pune la dispoziţie prospectul obiectului dorit sub diverse pretexte. Sau, şi mai simplu, indicându-ţi eticheta produsului cu preţul şi câteva minime caracteristici tehnice. Şi încă ceva: PREŢURILE fără TVA sunt scrise cu caractere mari, iar cele REALE sunt minuscule şi vizibile doar cu lupa, fapt ce provoacă celor neavizaţi surprize neplăcute la casă! În încheiere, vreau să menţionez că un lucru bun este şi faptul că NU EXISTĂ PLAFON DE CUMPĂRARE, lucru folositor pentru cei cu bani puţini. Fără îndoială, conducerea acestui magazin cunoaşte proverbul german "KLEINE FISCHE, GUTE FISCHE" (Peştele mic este şi el bun). Constatările menţionate au fost făcute în decursul a patru vizite în acest Supermarket - în speţă SELGROS. Cu stimă, Gh. RĂDULESCU Oradea - sat fără câini? Ca "satul fără câini", aşa consider că se prezintă oraşul nostru drag. De ce? În plin centrul oraşului nu vezi picior de poliţist. Distrugere, geamuri, vitrine sparte peste noapte, tot ce se poate rupe, sparge, distruge stă la cheremul vandalilor ce mişună peste tot. Atrag atenţia asupra faptului că, în Piaţa Unirii, la intrarea în pasajul Vulturul Negru şi pe trotuarul până la Biserica cu Lună, de la o vreme, îşi face veacul o gaşcă de ţigănci tinere, toate cu copii în braţe şi alţii între 5,12-13 ani, care aleargă în parcare cum soseşte o maşină, agresând persoanele până nici nu au coborât din maşină, la fel, aleargă pe trotuar şi în pasaj după trecători, cerşind cu insistenţă. Tinerele "mămici" cu puradeii în braţe se aşează pe marginea bordurii, pe lângă cele două bănci, şi urmăresc "activitatea" tinerelor vlăstare cum îşi fac treaba la cerşit. Ce poate fi la periferia acestui oraş, dacă aici, în centru, unde tronează şi onor Primăria, nu se iau măsuri împotriva acestor ţigani. Este jenant să vezi ce se petrece zi de zi, dar mai ales în zilele de repaus, şi la fel în parcarea din spatele statuii lui Mihai Eminescu. Grupa de ţigani stă în aşteptare pe trotuarul de vizavi în str. Independenţei şi pândeşte când soseşte un autocar sau maşini şi se repede la ele ca vulturii. Luaţi măsuri, domnilor cu ordinea publică sau cine o fi, dar opriţi circul ăsta din buricul oraşului! În zilele când se plătesc ajutoarele băneşti de la Primărie, str. Independenţei este inundată de ţigani, ţigănci cu copii în braţe şi alţii în jurul lor, mergând să încaseze retribuţia lunară de la Primărie. Şi uite aşa, dădăcim trântori, că statul are bani să plătească pe foarte mulţi care nu vor să muncească chiar deloc. De fapt, printre aceştia nu sunt numai ţiganii. Şi tot cerşesc prin tramvai, în pieţe, pe unde apucă. Nu se poate face chiar nimic, domnilor? E. MAREŞ, Oradea, str. Independenţei nr. 11, ap. 2