Luni: Cum, necum, actul întâi s-a terminat. Se miră cineva că Ponta şi Iohannis s-au calificat în turul doi al prezidenţialelor? Poate doar Elena Udrea care, la momentul exit-poll-urilor, avea o figură aşa de plouată că risca să provoace compasiune. Surpriza votului de duminică a fost, ne place sau nu, Călin Popescu Tăriceanu. Iată că un amărât de 5% te poate califica drept premier! Singură împotriva sistemului, Monica Macovei a obţinut patru procente. E onorabil, însă nu o califică nicăieri. Domnu' Dan de la OTV a scos mai mult decât Vadim sau Funar, iar UDMR-ul s-a clasat destul de departe de potenţialul său electoral. Asta e! Maghiarii din România, câţi or fi cu dublă cetăţenie, au acum privilegiul de a decide dacă alegerile pentru preşedintele de la Bucureşti ori pentru cel de la Budapesta li se par mai interesante şi, deci, să aleagă pe cine le place.

Marţi: Cu scorul electoral în căruţă sau în batistuţă, fiecăruia după cum i-a fost sortit, liderii politici au început dansul nupţial prezidenţial. La începutul săptâmânii, Tăriceanu, Meleşcanu, Vadim şi Dan Diaconescu şi-au anunţat public sprijinul pentru candidatura lui Victor Ponta. Cum am spus, lui Tăriceanu i s-a şi promis postul de prim-ministru. Partidul OTV rămâne să culeagă pe mai departe firimiturile de sub masa puterii. Asta în vreme ce UNPR se aliază cu PRM-ul lui Vadim, pentru cele câteva procente ale Tribunului. Partidul generalului şi al securiştilor îşi reconfirmă poziţia de mână murdară a PSD. Victor Ponta nu putea să semneze o înţelegere cu Vadim din cel puţin două motive: nu dă bine în ochii lumii să ai un astfel de aliat şi, mai presus de asta, "poetul" i-a făcut nevasta curvă. Greu de crezut nu-i aşa? Însă, pentru cea mai mare mărire în stat, Ponta poate înghiţi şi una ca asta.

Miercuri: Tema săptămânii au fost dezbaterile dintre prezidenţiabili. Din capul locului Ponta a cerut patru, la fiecare televiziune de ştiri. Iohannis nu vrea decât una, la Universitatea din Timişoara. Deşi s-au întâlnit de mai multe ori, echipele de campanie n-au reuşit să cadă de acord nici măcar asupra numărului de întâlniri. D.D., fără PP, sare şi el că s-ar vrea moderatorul prezidenţiabililor, chiar dacă obrazul ori deontologia l-ar obliga să se ţină de o parte, fiind aliatul PSD. Preşedintele Băsescu îi invită pe cei doi candidaţi la Cotroceni. Le pune la dispoziţie două săli şi se angajează să plece de acasă. Nici aşa nu e bine. Ponta zice că Băsescu încearcă să-l favorizeze pe Iohannis. Cum? E un mister. Din toată povestea asta un singur lucru e clar, nici unul dintre candidaţi nu ţine neapărat ca dezbaterea să aibă loc. Uneori un adevărat bărbat politic trebuie să aibă caracterul unui duelist, să intre în luptă unde, când şi cu ce arme alege adversarul.

Joi: Asta n-a fost cea mai bună zi a lui Victor Ponta. Reuniţi la Cluj, liderii UDMR au decis să îşi lase alegătorii să voteze conform propriei conştiinţe. Deşi aliată la guvernare cu PSD, Uniunea nu se vedea legată de Vadim, nici măcar prin intermediari. În plus, înţelegerile politice ale Popularilor Europeni obligă UDMR să susţină candidatul dreptei. Macovei şi-a anunţat şi ea sprijinul pentru candidatul ACL, la fel cum, după ce s-a tot cerut curtată, a făcut şi Elena Udrea. Şi, fiindcă ceea ce începe rău nu se poate termina altfel, seara, la Baia Mare a fost bai mare. Simţindu-se copleşit de mulţimea celor veniţi să protesteze împotriva candidatului, SPP a decis să-l extragă pe Victor Ponta cu duba din faţa sălii în care candidatul se întâlnise cu activul de partid. Bine că întâlnirea n-a avut loc la CC şi bine că n-au folosit elicopterul...

Vineri: Înţelepţit după gratii, Sorin Ovidiu Vântu împarte poveţe politicienilor. Dacă, vorba aceea, n-au reuşit să îşi "întărească statul", ar face mai bine să investească în confortul puşcăriilor. Fiind acolo de ceva vreme, s-ar spune că marele om de afaceri ştie ce vorbeşte. De altfel, socotelile lui SOV par corecte. Dacă un politician investeşte între 200 şi 400.000 de euro într-o campanie electorală, bani pe care, evident, nu-i are. Sponsorul, de regulă un om de afaceri, va vrea să îşi recupereze investiţia, plus un oarecare profit. Inevitabil, politicianul o să îşi dorească şi el puţin caimac. Iată, deci, cum orice politician poate să ajungă la pârnaie în trei paşi simpli. De aici şi îndemnul lui Vântu către tovarăşii de altădată: "investind în puşcării, investiţi în confortul vostru". Supusă unui plebiscit, dacă s-ar referi la clasa noastră politică, ideea ar câştiga cu siguranţă unanimitate naţională.

Sâmbătă: Unde a ajuns campania! O femeie, consilier judeţean PDL din Bistriţa, a fost culcată la pământ, cu un pumn în figură, pe când făcea campanie electorală în favoarea lui Iohannis, la Prundu Bârgăului. Colegul activistei făcută KO spune că a observat că mica echipă de campanie a fost urmărită dintr-un autoturism ceva vreme. Din acea maşină a sărit, într-o clipă când femeia era singură, un zdrahon care a lovit şi a fugit. Mare om! Pe măsura politicienilor noştri şi a stăpânilor săi.

Duminică: Că-i place sau nu, cu alegerile din străinătate guvernul Ponta a cam încurcat borcanele. Degeaba, iniţial, a încercat să dea vina pe Biroul Electoral. În cele din urmă ministrul Titus Corlăţean a fost silit de carenţele organizatorice evidente să îşi ceară scuze faţă de miile de români umiliţi fiindcă au vrut să voteze. Şi tot n-au învăţat nimic. Acelaşi ministru minte cu seninătate, spunând că nu se pot organiza mai multe secţii de votare. Ambasadorul României la Paris atrage atenţia că măsurile luate, după primul tur, nu sunt suficiente. Şi totuşi, în ciuda preşedintelui Băsescu, niciun ministru PSD nu e dispus să plătească pentru incompetenţa sa. Concluzia-i clară: ăştia să plece nu pot, decât alungaţi de vot!

Cetăţeanul surmenat care totuşi a votat