În miezul campaniei electorale - care e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire -, a fost relansat zvonul că PSD negociază intrarea la guvernare. Iarăşi cu PNL, eventual şi cu PC şi UDMR. Coaliţia ar urma să se materializeze după europarlamentare, acum fiind în curs de negociere ministerele la care titularii liberali - care au avut grijă să se compromită pe limba lor - ar urma să fie înlocuiţi cu pesedişti.

Nu ştiu cât adevăr conţin aceste zvonuri. Ştiu sigur, însă, că există în PSD o mână de neisprăviţi buni numai de gură şi de sforării de culise, care n-au câştigat în viaţa lor vreun vot şi nu vor reuşi să le convingă nici măcar pe fufele care-i trec prin coada clasamentelor celor care le-au trecut prin aşternut. Aceşti indivizi, cu echivalent prin toate partidele, n-au altă legătură cu politica decât satisfacerea propriilor interese şi, drept urmare, nu urmăresc altceva decât să se lipească la guvernare cu orice preţ. Ei pot foarte bine să devină, peste noapte, conservatori, populari, liberali, fascişti sau maoişti. Exemplul metamorfozei in corpore a colegilor de tagmă ticăloasă, pediştii, e elocvent. Această specie nu are, aşadar, nici măcar probleme de onorabilitate, pentru ea scopul primează şi-i scuză mijloacele întotdeauna. Acum, lătrăii fără substanţă care au pus mâna pe putere în PSD simt că li se clatină scaunele. În loc să facă opoziţie adevărată şi să aplice înţeleapta vorbă "când doi se ceartă, al treilea câştigă", ei au cerşit mereu un oscior de ros, când de la PD, când de la PNL. Incapabili să ia ţara la pas în vreme de campanie electorală, caută soluţii pentru a-şi acoperi previzibilul eşec în alegerile din 25 noiembrie. Şi ce altceva ar fi mai potrivit pentru a evita scadenţa şi a închide gura nemulţumiţilor, decât, la centru, posturi în Guvern şi, în teritoriu, pentru aleşii locali, banii refuzaţi până acum şi atât de bineveniţi în prag de alegeri locale? Nu contează că un astfel de aranjament ar prăbuşi Partidul Social Democrat nu doar în derizoriul moral, ci şi în acela al opţiunilor de vot. Nu contează că s-ar duce naibii şi ultima rezervă de credibilitate a acestui partid care, din cauza specimenelor pe mâna cărora a încăput, tinde să compromită ideea de stânga în România. Ar conta doar satisfacerea burdihanelor şi a suficienţei unor veleitari nuli uman şi politic, gata să târască, în mocirla în care-şi fac veacul, atât un partid întreg, cât şi speranţele multora dintre români. Împotriva acestui mod porcin de a gândi şi de a face politică e momentul să se unească oamenii raţionali şi de bun-simţ din PSD. Momentul post-electoral e decisiv pentru acest partid, care are de ales: ori îşi curăţă şi îşi strânge rândurile pentru confruntările ce vin, ori îşi pecetluieşte condiţia de şperţar al scenei politice. Speranţele "poporului pesedist" se îndreaptă, firesc, spre Ion Iliescu. Timpul scurs de la ultimul congres extraordinar confirmă ceea ce scriam atunci: "El e singurul care a dus partidul spre victorie în fiecare bătălie electorală, el ştie să vorbească pe placul maselor şi să pună degetul pe rănile care le dor. Prezenţa sa este garanţia fidelităţii faţă de doctrina de stânga, de care trepăduşii care-l voiau dus sunt complet străini. Mai ştie şi care sunt tarele partidului, dar şi soluţiile necesare. Şi e singurul capabil să le impună, dincolo de orgolii personale şi de interese de gaşcă". Mai mult, la cei 77 de ani ai lui, Ion Iliescu se dovedeşte a fi, în continuare, cel mai bun om politic din România, dovedind o putere de adaptare şi o energie exemplare. Faptul, de pildă, că şi-a făcut un blog, pentru a discuta cu oamenii şi pe Internet, spune multe în acest sens. PSD, dacă vrea să mai însemne ceva pe scena politică, are nevoie ca de aer de Ion Iliescu. Din discuţiile privind viitorul PSD, nu lipsesc temerile privind o posibilă scindare. Ruptura ar fi, însă, soluţia bărbătească. Dar cine să se rupă? Trepăduşii care pozează în reformişti de ocazie nu vor fi în stare decât să opteze, după cum le va dicta instinctul lor de paraziţi: ori rămân spăşiţi, cu pumnalul ascuns la spate, ori pleacă spre PD cu coada între picioare. Evitând curăţenia internă, însă, PSD va rămâne în zona băltită şi va rata pasul spre stânga autentică.