O ţară tristă, plină de umor. Nu cred să existe vreo caracterizare mai potrivită pentru Românica noastră cea de toate zilele. Cocoşată de greutăţile crizei economice, cu plămânii pişcaţi de gripa porcină, ţara toată o ţine într-un carnaval electoral şi nimeni nu pare să ia în seamă faptul că, în ţopăiala bezmetică, se apropie ameninţător de marginea prăpastiei.

 

După ce a executat două Guverne în Parlament, opoziţia ajunsă majoritate, dar şi Preşedinţia au lăsat de izbelişte administrarea ţării şi s-au aruncat în campania electorală pentru alegerea viitorului chiriaş de la Cotroceni. La finalul chefului, însă, nota de plată va fi pe măsură. La o populaţie de 10 milioane de cetăţeni, Serbia vecină are vreo 70.000 de funcţionari publici. Conform unor studii făcute de organisme ale UE, Serbia devine încet, încet un model pentru birocraţia europeană. În România, cu o populaţie "oficială" de 22 milioane de locuitori (dar în realitate mai puţini datorită celor plecaţi în străinătate la muncă), numărul angajaţilor "la stat" este de peste 1,5 milioane de oameni. Cum au reuşit vecinii noştri recent bombardaţi de către democraţiile vestice să-şi cureţe sistemul ticăloşit reprezintă un mister doar pentru guvernanţii noştri, că, dacă ar fi dorit să le preia exemplul, un drum până la Belgrad nu i-ar fi costat aproape nimic. Cu economia puternic afectată de războaie, cu naţiunea scindată în urma pierderilor teritoriale suferite, sârbii s-au mobilizat şi, după o perioadă de zbucium guvernamental soldată chiar cu asasinarea unor oameni politici acuzaţi de trădare şi îmbogăţire fără măsură, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai bine. Operaţia absolut necesară de eliminare a balastului din sistemul bugetar a fost dusă până la capăt. Întreaga administraţie publică centrală şi locală a fost informatizată. Într-un birou în care lucrau câte şase funcţionari au rămas doar doi, iar autorităţile susţin că eficientizarea muncii în folosul cetăţenilor nu se va opri aici. De ceva vreme şi la noi guvernanţii vorbesc de reducerea cheltuielilor bugetare. Vorbesc, vorbesc şi cam atât. Au fost eliminate nişte posturi din extrem de stufoasa birocraţie naţională şi alea pe hârtie, că nu erau ocupate în fapt. S-au tăiat câţiva funcţionari de prin agenţii şi gata, au luat o pauză pentru că se apropie alegerile şi nimeni nu riscă să-şi atragă antipatia unui segment important de votanţi, foarte disciplinaţi de altfel - bugetarii. Măsura trimiterii în concediu fără plată este fluturată iarăşi de ceva vreme de către ministrul de Finanţe, speriat probabil când şi-a văzut visteria din nou goală. Până după alegeri însă, să avem pardon, nu se va întâmpla nimic. Guvernanţii vor arunca cu ultimii euroi împrumutaţi de la FMI şi vor sta din nou cu mâna întinsă după o pomană care ne va costa scump în viitor. Înglodarea în datorii către organisme financiare internaţionale de genul FMI s-ar putea să fie extrem de gravă, deşi finanţiştii spun că toate statele practică astfel de împrumuturi. Se prea poate, dar, până la a face un împrumut, guvernanţii aveau datoria să producă bani. Adică să ia măsurile necesare pentru ca economia să meargă, să sporească încasările la buget, să elimine munca la negru etc. În 2009, statul s-a bazat pe venituri de 31% din PIB, faţă de 44%, media europeană. Dacă statul ar fi reuşit să-şi crească încasările până la media europeană, ar fi avut un plus de peste 15 miliarde de euro, bani suficienţi pentru acoperirea cheltuielilor curente. Deci, România nu ar mai fi avut nevoie să facă împrumuturi la care va trebui să plătească dobânzi uriaşe. Din păcate, 2009 este un an pierdut în lupta pentru supravieţuire în faţa crizei economice. Pentru anul viitor, Guvernul cu aripile tăiate a pregătit un buget valabil doar pe hârtie, bun de prostit FMI-ul să ne dea alţi bani. Banii vor veni, că doar bancherii lumii nu sunt bătuţi în cap să scape un client de talia unei ţări, numai bună de muls cel puţin vreo zece ani de acum încolo.