Ne plângem că românii nu mai lucrează, că şi-au pierdut nobilul cult al muncii. Dar toţi cei care pleacă din ţară muncesc de îi sperie pe nativii în mijlocul cărora ajung, în ciuda eforturilor mass-media universale (inclusiv ale unor imbecili reporteri români) de a pune în cârca etniei ceea ce nu-i aparţine şi a i se substitui în imagini şi descrieri o etnie emblematic dedată lenei şi furtului. Lumea care mai gândeşte şi pe cont propriu a ajuns să aprecieze hărnicia, competenţa şi creativitatea muncitorilor şi a intelectualilor români. Atunci, automat, se ridică o întrebare. De ce aici nu şi acolo da? Răspunsul la nivelul cel mai elementar se vehiculează: aici nu sunt locuri de muncă, nu sunt salarii rezonabile. Dar atunci de ce orice ai lucra, cu acelaşi randament şi cu aceeaşi calitate ca în Occident, aici nu poţi fi plătit ca acolo, pentru că angajatorii înşişi se plâng că nu au de unde da salarii mai mari şi, în majoritatea cazurilor, este adevărat. Înseamnă că există o deosebire fundamentală între organizarea economiei şi a muncii între aici şi acolo. Nu este suficientă doar libera concurenţă. Sau nu cumva libera concurenţă, fără o suplă şi subtilă coordonare, este o perversă capcană? Dar toate acestea ţin de legi şi de reguli. Cine face legile şi regulile? Cei aleşi prin intermediul partidelor politice şi al sistemului electoral actual. Ne este ruşine de ceea ce vedem seara pe ecran la ştiri. Oameni care ar trebui să ne reprezinte mint, se dedau la intervenţii de căruţaşi S.R.L-işti, îşi bagă unii altora sula în coastă, în loc să ţină cârma corabiei, care este în derivă. Au fost aleşi să conducă barca, iar ei au abandonat-o şi se încaieră ca nişte tembeli beţi, abandonând corabia pe care stăm cu toţii, riscând naufragiul. Cine sunt aceştia? Cei aleşi prin intermediul partidelor politice şi al sistemului electoral actual. Vezi şefi de partide care ar pretinde cele mai înalte scaune din stat, ca mărime, totuşi, al optulea din U.E., care profită de buimăceala nerozilor şi, fără cea mai mică urmă de demnitate, anunţă continentul, vor să facă scrisori de atenţionare, de fapt, indirect, de intervenţie, fie ea şi verbală, o lingere de funduri de o penibilitate extremă. Nu doar că nu au auzit de rufele din familie, dar care nu diferă de o ţaţă pe care a bătut-o concubinul geambaş, ţaţă care iese în stradă şi-şi ridică poalele în cap, urlând şi cerând milă. La un moment dat, un personaj politic folosea cuvântul "prostovan" sau "prostovani". Oare nu este acesta totuşi un comportament de cerşetori fără demnitate? Cine sunt aceştia? Cei aleşi prin intermediul partidelor politice şi al sistemului electoral actual. Ne plângem că suntem reprezentaţi în Parlament şi Senat de oameni pe care nu i-am ales, de fapt, pentru că am votat în numele unui partid, reprezentanţi care nu-şi cunosc electoratul şi care electorat nu îi cunoaşte? Păi cum pot ei atunci reprezenta electoratul în cauză? Nu este acest lucru o minţire a electoratului? Cine sunt aceşti necunoscuţi care ajung să sforăie pe scaunele ţării, fără a fi propriu-zis aleşi? Sunt cei aleşi prin intermediul partidelor politice şi al sistemului electoral actual. Remarcăm uimiţi că apar aleşi indivizi nealeşi, dar care, prin "calcul politic şi redistribuire" a voturilor, ajung să-i reprezinte pe cei care i-au negat, i-au respins, după cum populaţia ajunge să fie condusă la diverse nivele, în unele zone, prin oameni care nu ar obţine decât voturile familiei în acele zone, dar prin "calcul şi redistribuire" etc. etc... Are şi Scaraoţchi argumentele lui. Nu a existat ticăloşie pe lumea aceasta care nu a fost într-un fel argumentată. Dar cum este posibil cazul de mai sus? Prin intermediul partidelor politice şi al sistemului electoral actual... (va urma)