Mai cu trudă şi suspans decât succesorul Papei de la Roma, iată primarul Oradiei a fost şi el desemnat, după lupte "seculare", care au durat mai bine de... o săptămână. Despre faţa văzută şi cele (multe) nevăzute ale acestui eveniment, unic în România postdecembristă, şi protagoniştii săi s-ar putea scrie o carte, mai groasă decât "Demonii" lui Dostoevschi.

Patru şedinţe extraordinare (cu indemnizaţiile aferente), cea mai mare densitate de ciocoi (vechi, dar mai ales noi) pe metru pătrat în Sala "Traian Moşoiu" a Primăriei, din întreaga istorie (de peste o sută de ani) a acestui edificiu. Au fost sute de blitzuri, microfoane şi camere video, toţi conducătorii responsabili ai principalelor partide din Oradea, a fost înainte de toate o presiune infernală pe umerii tuturor celor prezenţi (de la vlădică până la opincă, în total numărul celor prezenţi depăşind de circa trei ori capacitatea sălii). A treia reprezentaţie a "celor mai buni dintre cei buni" (slogan consacrat în epoca anterioară a votului uninominal la români, respectiv "Epoca de aur") a fost mai aparte (citeşte crâncenă) decât primele două, şi se pare că ar mai fi fost şi o a patra (la interval de alte 3 zile, pe fondul acumulării unui volum suplimentar de stres, în progresie geometrică, pentru toată lumea), dacă un consilier cu vechi state în administraţia locală (dintr-un alt partid decât cele două care-şi aruncaseră candidaţi în lupta pentru şefia oraşului) nu ar fi avut o sclipire cu "convocarea de îndată a Consiliului Local la cererea a cel puţin o treime dintre consilierii în funcţie". Zuruitul "celor cincizeci de arginţi" se pare că s-a auzit nu doar în urechile protagoniştilor votului, ci şi în cele - mult mai ascuţite pentru acest simţ - ale unora dintre păpuşarii acestora. Ce-i mâna oare la luptă - sub acelaşi drapel - şi pe cei care au uimit lumea, trimiţându-şi reprezentanţi în Parlamentul Europei (în condiţiile unei aprige concurenţe cu "flacăra revoluţiei de la Timişoara"), şi pe aliaţii acestora la guvernarea României (această alianţă "contra naturii" ne-a procopsit cu trei şedinţe mixte de guvern româno-maghiare, premieră în istoria modernă, în ceea ce priveşte colaborarea interstatală europeană) şi chiar şi pe reprezentanţii celui mai mare (ca număr de membri declaraţi) partid din opoziţie al momentului? Un răspuns simplist ar spune că toate cele trei forţe politice doreau să răstoarne administraţia publică locală pedistă, care s-a dovedit a fi în multe împrejurări păguboasă pentru patrimoniul oraşului. Întrebarea raţională care ar urma este: Ce doreau aceste forţe călăuzite de dorinţa de a realiza binele public să pună în locul "răului"? Ca să aflăm răspunsul, va trebui să analizăm cealaltă variantă a alternativei. Au făcut-o alţii înaintea acestui comentariu, eu mă mărginesc doar să susţin că viaţa a demonstrat-o, de cele mai multe ori au avut de câştigat acei care dintre două lucruri rele l-au ales pe cel mai mic, iar în cazul de faţă, chiar dacă varianta care a fost în final perdantă a fost susţinută şi de oameni de bună credinţă, am o reprezentare realistă a ceea ce ar fi urmat, în cazul când rezultatul ar fi fost invers şi am serioase motive să cred că nu era vorba despre... răul cel mai mic. Şi asta lăsând de-o parte naţionalismul exacerbat la forme extreme (de partea celor în sângele cărora se-nfierbântă hormonii care-i fac să-i privească de sus pe semenii lor de alte neamuri, proveniţi din rândul celor cărora înfiorătoarele barbarii din Evul Mediu nu le-au adus privilegii, ci doar suferinţe, alinate adesea doar de speranţa de mai bine şi de credinţa în Dumnezeu). Sunt lucruri despre care nu este bine să vorbim şi de care nu ne aducem aminte cu plăcere. Multe dintre întâmplările petrecute în jurul acestui eveniment inedit (alegerea primarului interimar al Oradiei) ne-au făcut să ne aducem aminte de practicile luptelor necavalereşti din perioada cea mai întunecată din istoria omenirii. Şi când te gândeşti că totul are la bază un proces care ţine de esenţa democraţiei: votul secret (vorba vine) uninominal. Aceste "mici incidente" din sala "Traian Moşoiu" (care au făcut să curgă tone de cerneală şi nu numai) sunt doar o arvună din ceea ce ar putea aduce votul uninominal (mai ales cel în 2 tururi) în democraţia românească originală.