Arta naivă, aşa cum o privim astăzi, a apărut pe fondul evoluţiei civilizaţiei tehnologice, al exceselor omogenizatoare ale civilizaţiei urbane secondată de industrialismul agresiv, ca şi de intensificarea circulaţiei imaginilor în mediul existenţial. Ea reprezintă în toate momentele ei o formă de autoafirmare a personalităţii umane în domeniul artei, ea nu este o desprindere de sine, nicio eliberare dintr-o atmosferă artistică anume, suprasaturată de formule şi stiluri, ci un cadru arhetipal al sensibilităţii omeneşti, un control care evocă o realitate primordială.

Artistul naiv Nicolae Pătru (din satul Furnicoşi, comuna Mihăieşti, judeţul Argeş) se găseşte în situaţia ideală de a prelua realitatea şi de a o restitui, dispensându-se de metodele culturii plastice. Pentru el pictură naivă este acea stare de ideală libertate, un salt departe de tot ceea ce înseamnă convenţionalism, o renunţare la orice suport artistic devenit istoric, o cristalizare a adevărului străbun, având sentimentul unei lumi aflate la prima ei dimineaţă. Aici, în această lume aşezată înadins în jurul bisericii şi al ţintirimului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţii, cum ar spune Lucian Blaga, artistul Nicolae Pătru ne propune o realitate ancestrală, trecută prin sensibilitatea artistului şi care îşi păstrează integral farmecul şi prospeţimea de altădată. Pânzele create de Nicolae Pătru au în ele o îndrăzneală care exclude orice mesaj cifrat şi orice preconcepţie, ele vin să imortalizeze o lume ce-şi povesteşte de întâmplări şi fapte din viaţa satului. Deoarece artistul nu cunoaşte crizele originalităţii în artă, el acceptă netulburat improvizaţiile lui formale, tot ceea ce pare a fi expresia emoţiei celei mai intime la un moment dat. În acelaşi timp, pictura lui se situează în interiorul culturii tradiţionale, dar nu sub tutela modelului folcloric. Ea este îndepărtată de ceea ce numim creaţia artiştilor amatori în care complexul de profesie este foarte puternic şi ridică pretenţii de elaborare şi stil. Artistul se destăinuie, fără prejudecată stilistică, pe sine însuşi sau mai precis realitatea care îi cade sub simţuri. El nu utilizează în discursul său niciun cod anume, ci se arată dintr-o dată într-o imagine totală, pentru ca de fiecare dată să reia totul de la început. Din aventura sa fascinantă, artistul Nicolae Pătru aduce în domeniul experienţei aspecte ale unei realităţi, fie necunoscute, fie secundare, care reprezintă imagini din lumea de fiecare zi a satului şi care au fost date uitării. Acesta exprimă nostalgia naturii, a vegetaţiei înviorătoare, a obiceiurilor lumii satului, a sărbătorii de altădată. El ne oferă, prin creaţia sa, un spectacol existenţial plin de promisiuni şi întrebări la care îşi dau mâna transcendentul, natura cosmică, societatea, lumea animală şi vegetală, alături de trăirea sa contopită în contradicţii, decepţii şi revendicări. O lume ascunsă şi tăcută prinde contur în opera artistului, o lume răvăşită de muncă, de transpiraţie, dar şi plină de vitalitate, de sensuri şi semnificaţii ce se vor desluşite. Acesta este universul creat şi transpus pe pânză de Nicolae Pătru, lumea în care artistul îşi depăşeşte condiţia de artist al artei naive, devenind prin creaţia sa un rostuitor întru veşnicie, ce aduce aminte de Marele Anonim Măria Sa Ţăranul.

Dr. Vasile Todinca, cercetător ştiinţific principal II, Muzeul Ţării Crişurilor Oradea