La Editura „Charmides”, din Bistrița, a apărut, în aceste zile, antologia de versuri a poetului orădean Alexandru Sfârlea (originar din satul Cihei, comuna Sânmartin, Bihor), intitulată „Vocile lui Sing”. Cartea stă sub semnul excelenței, atât sub aspect fizic - condiții grafice de excepție -, cât și conținutistic, dacă avem în vedere rigurozitatea și acuratețea selecției din volumele autorului, publicate de-a lungul a trei decenii. Încă de la motto-ul din Paul Celan (Încoace,/ se prelinge, dăruită de nopți,/ o voce,/ din care tu pregătești licoarea.), putem identifica unele conotații subiacente cu cel mai important volum al lui Sfârlea, „Către Sing” (1995), despre care criticul literar Alex Ștefănescu a scris, la vremea respectivă, o recenzie elogioasă în revista „România literară”, intitulată „Un discurs, dar ce discurs!” (reprodusă în paginile de prezentare ale antologiei). Cititorul va remarca, în primul rând, faptul că autorul „Vocilor lui Sing” a avut orgoliul... intempestiv de a nu apela, cum se obișnuiește, la serviciile unui critic literar consacrat pentru a-i scrie o prefață, preferând, în locul acesteia, să se prezinte singur, sub forma unui „Autoportret în oglindă” („Din postura scriitoricească de  «lup singuratic», nu e greu de pri/ perceput - într-un subsidiar al imanențelor ontice, ca să zic așa - că latura întunecată, «nocturnă» și suferindă a ființei mele a avut un rol decisiv în evoluția creativă, spiritual-morală și chiar estetică a subsemnatului”). Iată, în continuare, câteva opinii despre poetul Alexandru Sfârlea, ale unor „voci” dintre cele mai acut-importante ale criticii literare românești actuale: „Alexandru Sfârlea este mai mult decât un scriitor - o conștiință. (...) El ne înfățișează o dramă a celui care vrea cu adevărat și cu orice preț să comunice” (Alex Ștefănescu); „Alexandru Sfârlea este poet până-n vârful unghiilor! El cultivă un lirism dur, de o energie organică, nu o dată crispat, convulsionat, așternându-și o mască ce se dovedește a fi până la urmă chiar propria înfățișare. Ficțiunea concrește convingător cu figura existențială” (Gheorghe Grigurcu); „Critica de specialitate a remarcat la Alexandru Sfârlea, ca numitor comun, fervoarea cu care poetul se dedică scrierii poeziei, mobilitatea unui talent autentic care trăiește pasional actul scrisului (acad. Ion Pop); „Poezia lui Alexandru Sfârlea este de o duritate puțin obișnuită, e un manifest nonconformist, refractar la condiția societății de azi, o societate maculată cu totul. E, fără îndoială, o creație-manifest, în totul originală și virulentă, singulară în felul ei, în poezia noastră de azi”. (Constantin Cubleșan) etc.

Pe parcursul celor 360 de pagini, cititorul (mai mult sau mai puțin avizat) va putea observa că „armătura” antologiei este formată din cele mai importante volume de versuri ale autorului, respectiv „Către Sing” și „Obiecte și voci”, care sunt publicate în integralitatea lor. În final, cartea mai cuprinde și câteva poeme (sfârlezii) inedite, precum și un florilegiu de haiku-uri. Credem că această antologie-sinteză a creației poetice a lui Alexandru Sfârlea îmbie pasionații de poezie la o lectură incitantă și, de ce nu, chiar relaxantă, în aceste vremuri restrictive, pandemice.