Recent a văzut lumina tiparului la Editura Mega din Cluj-Napoca o lucrare foarte interesantă despre un eveniment petrecut la Oradea în preajma sărbătoririi, la 24 ianuarie 1972, a unirii Principatelor Române.

Cartea este semnată de istoricii orădeni Gabriel Moisa și Mihai Drecin, se numește Iluzia libertății. Evenimentele din 23/24 ianuarie 1972 de la Oradea și are 163 pagini. Volumul devoalează organizarea spontană de către un grup de studenți orădeni a sărbătoririi Unirii Principatelor Române la 24 ianuarie 1972. Suntem doar la câteva luni după ședința Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din 6 iulie 1971, organizată de Nicolae Ceaușescu, unde se statua instaurarea unui regim sever de control al tuturor manifestărilor culturale și politico-ideologice din țară. Deși ideile „documentului de înaltă valoare științifică”, la fel ca mai multe alte documente elaborate în următorii ani, au fost „prelucrate” intens în toate organizațiile de partid din întreprinderile și instituțiile țării, nu pătrunseseră încă în rândurile „maselor largi populare”. Cu atât mai puțin în rândul tineretului liceal și studențesc, întotdeauna cu tendințe nonconformiste.

Încă din toamna anului 1971, organizațiile de partid din toate instituțiile și întreprinderile statului trebuiau să „pună în surdină” manifestările național-patriotice, pe care să le controleze strict. În orice caz, ele trebuiau să fie organizate în incinta școlilor, a universităților, a întreprinderilor, a instituțiilor - în niciun caz în spații deschise pe străzi, în piețe, pe stadioane. Aceste instrucțiuni secrete pe care le primiseră secțiile de propagandă ale comitetelor județene de partid, Securitatea și Miliția județene se transmiseseră organizațiilor de partid și sindicale din verigile de jos ale sistemului.

Ceea ce s-a întâmplat în comunitatea studenților căminiști orădeni a fost ceva spontan, pe fondul sentimentelor patriotice care îi stăpâneau, tineri activi, dornici de inițiative personale ce țineau de liberatatea de acțiune - chiar dacă aceasta era blocată și controlată în alte sfere ale vieții lor zilnice. În orice caz, deplasarea civilizată, organizată de ei înșiși, a studenților orădeni din căminele  C1(fete) și C2 (băieți) în centrul municipiului Oradea, în rânduri de 6-8 inși, în frunte cu drapelul național purtat de unii studenți mai curajoși de la Facultatea de Istorie-Geografie, cântându-se cântece patriotice, apoi Hora Unirii în Piața Teatrului de Stat, a fost o acțiune spontană, patriotică, tinerească. Ea nu a avut un caracter anticomunist sau anticeaușist așa cum au interpretat unii lideri de partid și U.T.C. de la nivelul județului Bihor.

Evenimentul din noaptea de 23/24 ianuarie 1972, până atunci singular în precedenții 13 ani din istoria Oradiei, este prezentat din două unghiuri de vedere. În primul rând, pe baza amintirilor unor participanți, studenți și cadre didactice, dar și ca urmare a exploatării unor surse din arhivele CNSAS, Arhivele Naționale. Serviciul Județean Bihor și Arhiva Universității din Oradea.

Coroborarea informațiilor din aceste două surse primare este, credem, interesantă. Ele s-au lăsat cu anumite urmări la nivelul conducerii Institutului Pedagogic. Este interesantă reacția județenelor P.C.R. și U.T.C., a conducerii UASCR pe țară, ca și informațiile pe care Securitatea locală le avea, din vreme, prin informatorii ei studenți și câteva cadre didactice, despre intențiile studenților, păstrând, totuși, o activitate de supraveghere fără să bruscheze evenimentul când a văzut că acesta se încadrează în niște limite acceptabile. Este reacția securiștilor de origine română, deja dominanți în structuri, față de activiștii P.C.R., de la vârful municipiului și județului încă majoritari neromâni. Aceasta nu scuză măsurile dure ale instituției Securității în anii următori, parcă în 1989, față de opozanții regimului ceaușist.

Gestul de acum 50 de ani credem că se poate încadra în șirul evenimentelor memorabile din istoria Oradiei și Bihorului. Pe lângă descrierea evenimentului pe baza argumentelor memorialistice și a documentelor oficiale de arhivă, facem completarea în Anexe cu informațiile pe care le-am avut la dispoziție. Ele pot fi citite în original, interpretările din text aparținându-le autorilor volumului, prof. univ. dr. Gabriel Moisa şi prof. univ. dr. Mihai Drecin.