Potrivit legislaţiei europene şi naţionale, fiecare fermier care solicită plăţi în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin are obligaţia de a respecta normele de ecocondiţionalitate pe toate parcelele agricole din cadrul exploataţiei, indiferent de mărimea lor.

Ecocondiţionalitatea reprezintă mecanismul care condiţionează acordarea sprijinului financiar din fonduri europene şi de la bugetul naţional. Respectarea normelor de ecocondiţionalitate este obligatorie pentru următoarele domenii: mediu şi schimbări climatice, bunele condiţii agricole ale terenurilor, sănătatea publică şi sănatatea animalelor/plantelor, precum şi menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu. Potrivit „Ghidului fermierului privind ecocondiţionalitate”, în situaţia în care fermierii români nu respectă aceste norme, pot fi sancţionaţi sau îşi pot pierde subvenţiile. Pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală se aplică cu prioritate cerinţele specifice acestor măsuri, iar elementele privind ecocondiţionalitatea trebuie să fie corelate cu angajamentele asumate. Aşa cum se stabileşte la art. 91, 97 si 99 din Regulamentul (CE) nr. 1306/2013, art. 38-40 din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014, respectiv Ordinului MADR privind aprobarea sistemului de sancţiuni pentru campania 2016 (cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau circumstante excepţionale care au împiedicat respectarea acestor norme), nerespectarea de către fermieri a normelor de ecocondiţionalitate conduce la reducerea plăţilor sau excluderea de la plată, în cazul uneia sau mai multor scheme de sprijin, pentru unul sau mai mulţi ani. Concret, este vorba aici despre: decesul beneficiarului; incapacitatea profesionala pe termen lung a beneficiarului; o catastrofă naturală gravă care afectează puternic exploataţia agricolă; distrugerea accidentală a clădirilor destinate creşterii animalelor, aflate pe exploataţia agricolă; o epizootie, respectiv o boală a plantelor care a afectat parţial/integral şeptelul/culturile beneficiarului; exproprierea întregii exploataţii agricole sau a unei mări părti a acesteia, dacă exproprierea respectivă nu ar fi putut fi anticipată la data depunerii cererii. În situaţiile precizate mai sus, fermierul are obligaţia de a înştiinţa, în 15 zile lucrătoare, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), prezentând documentele care atestă apariţia acestor cazuri.

Constatarea respectării sau nerespectării cerinţelor de ecocondiţionalitate se realizează de către nspectorii APIA, respectiv ANSVSA prin verificări administrative şi control clasic pe teren.