O cercetare care a durat aproape două decenii a fost materializată într-o impresionantă teză de doctorat, care a fost susţinută, vineri, în faţa publicului, la Universitatea din Oradea. Cunoscutul publicist Ioan Laza şi-a valorificat munca de cercetare în lucrarea „Anatomia cenzurii comuniste. O perspectivă asupra Revistei Familia (1966-1977)".

Obiectivul esenţial al tezei de doctorat susţinută vineri în Amfiteatrul „Nicolae Iorga", al Universităţii din Oradea, a fost cel de a oferi o analiză structurată tematic asupra revistei Familia, prima de acest gen din literatura de specialitate. Lucrarea a fost plasată în contextul transformărilor majore ivite în societatea românească după momentul 23 august 1944. Se constată că, după acest punct de reper, avem de-a face cu epurarea la nivel naţional a cărţilor publicate în perioada interbelică, considerate ca fiind dăunătoare noii orânduiri socialiste. Presa începe să cunoască momente de obstrucţionare, atât în eforturile ei de a apărea pe piaţă printr-o serie de metode, de la aplicarea cotelor de hârtie, rechiziţionarea şi inventarierea tuturor maşinilor de scris, mergându-se până la epurarea şi arestarea ziariştilor. Experienţa de jurnalist, inclusiv la cotidianul Crişana, în aceşti ani de dinainte de `89, i-a permis autorului să se familiarizeze cu aceste mecanisme ale cenzurii. Pe lângă tratarea problematicii generale, doctorandul Ioan Laza s-a aplecat cu precădere asupra modului în care s-a efectuat cenzura asupra Revistei Familia.

„Cenzura s-a dovedit a fi o pârghie pentru conservarea puterii. A avut loc o exorcizare, fiind scoasă din autor toată autenticitatea acestuia", a subliniat Ioan Laza. Cenzura în teritoriu a fost marcată de interdicţiile de la Centru, autorul tezei desconspirând structurile locale ale cenzurii.
„Miezul tezei îl constituie capitolul privind Revista Familia. Autorul, bun cunoscător al bucătăriei editurii Familia, prieten cu mulţi dintre membrii revistei, completeză informaţiile de arhivă cu date legate de frământările redacţiei de a publica texte de înalt nivel intelectual", a precizat prof. dr. univ. Mihai D. Drecin, coordonatorul tezei. Conf. univ. dr. Marian Petcu, membru în comisia de susţinete a tezei, a remarcat faptul că lucrarea se înscrie într-o binevenită serie de cercetări consacrate cenzurii, controlului formelor de comunicare publică, în special cenzura presei.

„Doctorandul insistă asupra procesului de domesticire, de dresare a ziariştilor şi scriitorilor, în condiţiile unei furtuni normative generate de cenzura de război, cenzura ocupantului sovietic etc.", a remarcat Marian Petcu. Prof. univ. dr. Ilie Rad a subliniat faptul că lucrarea este rezultatul unei munci pe acest subiect de aproape două decenii. Lucrarea are peste 470 de pagini, dovedindu-se a fi o lucrare solidă. Aşa cum a declarat însuşi autorul, cercetarea mai poate să nască şi alte lucrări, cum ar fi un volum despre poeziile publicate în Familia, o carte de interviuri etc. În final, comisia i-a acordat doctorandului titlul de doctor în Istorie.