Aula Magna a Universității din Oradea a găzduit ieri, la ora 12.00, lansarea cărții „Iluzia libertății”. Semnată de Gabriel Moisa și Mihai Drecin, lucrarea prezintă, pe bază documentelor scrise și mărturiilor orale, un eveniment din 1972 când un grup de studenți ai Institutului Pedagogic din Oradea a intrat în vizorul securității pentru că a serbat Unirea Principatelor Române.

 

La eveniment au participat, pe lângă autori, rectorul Universității din Oradea, Constantin Bungău, și directorul Școlii Doctorale de Istorie din cadrul aceleiași instituții, Sorin Șipoș, care a fost și moderatorul lansării.

Acesta a spus că lucrarea este parte a unui proiect mai mare, realizarea unei istorii a Universității din Oradea, care, cel mai probabil, va fi lansată în acest an.

Volumul prezintă evenimentul din noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1972, atunci când un grup de studenți orădeni s-a organizat spontan pentru a celebra Unirea Principatelor Române, în contextul în care cu mai puțin de șase luni înaintea acestui eveniment, în ședința Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din 6 iulie 1971, se instaurase un regim sever de control al tuturor manifestărilor culturale și politico-ideologice din țară. Studenții au fost impulsionați de studente și au ieșit din curtea Institutului (actuala Universitate din Oradea), mergând până în centrul orașului, unde au cântat „Deșteaptă-te, române”, „Hora unirii” și „Imnul studenților”. Au fost urmăriți îndeaproape de forțe de ordine, dar manifestarea nu a degenerat, iar acestea nu au intervenit.

„În 1972, când au avut loc aceste evenimente, eu aveam 6 ani, dar Mihai Drecin a participat la ele, așa că este în măsură să le vorbească și altora”, a declarat Constantin Bungău.

Conform istoricului Sorin Șipoș, cartea este bazată pe două tipuri de surse: documentare (documente ale securității, ale oficialităților, ale conducerii instituției), analizate și expuse de Gabriel Moisa, și orale, culese de Mihai Drecin.    

„La acțiunea de aniversare a Unirii Principatelor Române au participat și studenți maghiari și slovaci. În Institut, trăiau și învățau împreună așa că asperitățile naționaliste dispăreau. Astăzi, deși au trecut atât de mulți ani, constatăm că nu mai este așa. O anumită comunitate tinde să se izoleze. Nu e bine. Toamna trecută clasele maghiare de la Liceul Pedagogic au trecut la Ady Endre. De ce?”, s-a întrebat retoric Mihai Drecin.

 

„Libertatea, principiile și adevărul nu ne sunt date de la sine”

Mergând mai departe, pe firul poveștii din 1972, Sorin Șipoș a povestit despre ședințele de „înfierare” de după, organizate de comuniști, subliniind că în tumultul de acuzații care li se aduceau studenții i-au apărat pe profesori, luând asupra lor întreaga responsabilitate. „Noi am fost vinovați. Din prea multă dragoste de țară pe care ne-au insuflat-o profesorii”, ar fi declarat ei. La rândul lui, și rectorul de atunci a încercat să ia asupra lui responsabilitatea, alegându-se, în cele din urmă, cu interdicția la un al doilea mandat.

„Ca urmare a acestor evenimente, în perioada 1972-1979 securitatea a supravegheat la sânge tot ce s-a întâmplat în campus. Au fost ascultate telefoane, citite scrisorile studenților etc. Au fost 23 de informatori între studenți. Culmea este că, în una din ședințele de înfierare, profesorii au fost certați că vin la instititut doar să-și țină orele, că nu sunt suficient de prezenți în campus.

Toate lucrurile acestea trebuie cunoscute pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat și cum am ajuns unde suntem acum. Securitatea nu a vrut să facă mare caz din acest eveniment și el s-a întâmplat și într-o perioadă de o anumită deschidere, liberală, ar spune unii colegi, dar pentru evenimente asemănătoare care s-au petrecut la alte universități, în alte perioade de timp, au fost profesori și studenți care au rămas fără slujbe, au fost exmatriculați sau au ajuns la pușcărie”, a spus Gabriel Moisa.

Ca o concluzie, Sorin Șipoș le-a spus studenților prezenți că libertatea, principiile și adevărul nu le sunt date de la sine, gratuit și că trebuie să învețe să lupte pentru a le avea și a le apăra dacă este cazul.

Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării din cadrul Universității din Oradea, Școala Doctorală de Istorie a Universității din Oradea împreună cu Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal și în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor și Primăria Municipiului Oradea.